Legea dreptului de autor · 4 articole
(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exercițiului dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 40-44 , care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe, și editorii de publicații de presă, pentru propriile publicații de presă.
(1) Editorul unei publicații de presă are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice utilizarea online a propriilor publicații de presă de către prestatorii de servicii ai societății informaționale prin:
a) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, în totalitate sau în parte, precum și stocarea permanentă ori temporară a acestora pe dispozitive de orice natură și în orice formă;
b) punerea la dispoziția publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, prin internet, alte rețele de calculatoare sau prin orice alt procedeu similar, astfel încât acestea să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public.
(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:
a) utilizarea publicațiilor de presă în scop privat sau necomercial de către utilizatori individuali;
b) introducerea de legături către pagini de internet, precum și în cazul raportării în publicațiile de presă a unor simple fapte;
c) utilizarea unor cuvinte individuale sau a unor extrase foarte scurte, de maximum 120 de caractere, dintr-o publicație de presă, în măsura în care nu afectează eficacitatea drepturilor prevăzute la alin. (1) sau nu conduce la înlocuirea publicației de presă sau la determinarea publicului să nu mai acceseze publicația de presă.
(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) nu pot fi invocate:
a) împotriva autorilor sau altor titulari de drepturi ale căror opere sau alte obiecte protejate sunt încorporate într-o publicație de presă, drepturile acestora rămânând intacte, astfel încât aceștia să își poată exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate, în condițiile legii și ale înțelegerilor dintre părți;
b) pentru a interzice utilizarea de către alți utilizatori autorizați, atunci când dreptul de a încorpora o operă sau un alt obiect protejat într-o publicație de presă a fost acordat pe baza unei licențe neexclusive;
c) în cazul utilizării operelor sau a altor obiecte protejate a căror protecție a expirat.
(4) Prevederile art. 35-39 , art. 93 , 94 , art. 114-118 și art. 123 se aplică în mod corespunzător și titularilor de drepturi prevăzuți la alin. (1) .
(5) Drepturile prevăzute la alin. (1) expiră după doi ani de la data de 1 ianuarie a anului care urmează datei în care respectiva publicație de presă a fost publicată.
(6) Autorii operelor încorporate într-o publicație de presă au dreptul la o parte corespunzătoare din veniturile pe care le obțin editorii publicațiilor de presă în urma utilizării publicațiilor lor de presă de către prestatorii de servicii ai societății informaționale, ținându-se însă seama de principiul libertății contractuale și de cel al unui echilibru just între drepturile și interesele părților. Plata unei sume forfetare poate constitui o remunerare corespunzătoare.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul editorilor publicațiilor de presă pentru drepturile dobândite în contextul relațiilor de muncă și drepturile cu privire la care au dobândit calitatea de titulari în condițiile art. 3 alin. (4) .
În cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor de publicații de presă, transferul sau licența respectivă constituie temeiul juridic pentru ca editorul să fie îndreptățit la o parte din compensația pentru utilizarea operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept.