(1) Administratorul trebuie să separe funcțiile de decizie de funcțiile de execuție și de funcțiile-cheie.
(2) Administratorul constituie structuri responsabile cu activitățile de audit intern, control intern, administrare a riscurilor, analiza oportunităților investiționale și plasarea activelor în conformitate cu strategia stabilită de consiliul de administrație/consiliul de supraveghere și dispune, atunci când este cazul, de funcție actuarială.
(3) Persoana care deține o funcție-cheie raportează eventualele constatări și face recomandări structurii de conducere a administratorului potrivit competenței acesteia, care stabilește ce acțiuni trebuie întreprinse.
(4) Fără a aduce atingere dreptului de a nu se autoincrimina, persoana care deține o funcție-cheie informează A.S.F. dacă structura de conducere a administratorului nu ia în timp util și în mod adecvat măsurile corective în următoarele cazuri:
a) atunci când persoana care deține o funcție-cheie a sesizat un risc substanțial ca administratorul să nu respecte o cerință legală importantă și a informat structura de conducere a administratorului cu privire la acest risc și în cazul în care acest lucru ar putea avea un impact semnificativ asupra intereselor participanților; ori
b) atunci când persoana care deține o funcție-cheie a sesizat o încălcare a legislației aplicabile administratorului și activităților sale în cadrul acestei funcții-cheie și a informat structura de conducere a administratorului cu privire la aceasta.
(5) Aplicarea prevederilor alin. (4) nu constituie motiv pentru sancționarea persoanei care deține o funcție-cheie de către administrator.