(1) În urma analizării cererii, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia funcționarul prevăzut la art. 13 alin. (2) poate hotărî:
a) acordarea statutului de refugiat;
b) acordarea protecției umanitare condiționate;
c) respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
(2) Dacă soluționarea cererii necesită o documentare suplimentară, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungește cu cel mult 30 de zile.
(3) Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentanții Oficiului Național pentru Refugiați sau prin trimitere poștală la ultima reședință declarată a acestuia.
(4) Hotărârea de acordare a protecției umanitare condiționate cuprinde și motivele neacordării statutului de refugiat.
(5) Hotărârea de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat cuprinde motivele corespunzătoare pentru fiecare formă de protecție prevăzută la art. 2, 3 sau 5, precum și dispoziția de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la data la care aceasta a devenit executorie.