(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 15 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima reședință declarată. Introducerea plângerii în termenul menționat suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului României.
(2) În cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, plângerea se depune de către reprezentantul său legal, iar minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani poate depune plângere personal sau prin reprezentantul său legal.
(3) Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Oficiului Național pentru Refugiați care a emis hotărârea.
(4) Plângerea se depune la Oficiul Național pentru Refugiați și va fi însoțită de copia de pe hotărârea de respingere a cererii de acordare a unei forme de protecție.
(5) Plângerea se înaintează de îndată instanței competente, care o va soluționa în termen de 30 de zile.
(6) Instanța se pronunță printr-o hotărâre motivată.
(7) Împotriva hotărârii instanței, contestatarul sau Oficiul Național pentru Refugiați poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului.
(8) Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa pe rolul instanței de recurs.
(9) Hotărârile instanței de fond nerecurate în termenul legal și hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile și executorii.
(10) Plângerea, precum și celelalte acte de procedură privind soluționarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru.