(1) Forma de protecție acordată în temeiul art. 2, 3 sau 5 încetează atunci când beneficiarul ei:
a) s-a repus în mod voluntar sub protecția țării a cărei cetățenie o are; sau
b) după ce și-a pierdut cetățenia, a redobândit-o în mod voluntar; sau
c) a dobândit o nouă cetățenie și se bucură de protecția statului a cărei cetățenie a dobândit-o; sau
d) s-a restabilit în mod voluntar în țara pe care a părăsit-o ori în afara căreia a stat ca urmare a motivelor pentru care a obținut forma de protecție; sau
e) nu mai poate continua să refuze protecția țării a cărei cetățenie o are datorită faptului că împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecție prevăzute la art. 2, 3 sau 5 au încetat să existe și nu poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referă la persecuții anterioare;
f) fiind o persoană fără cetățenie, este în măsură să se întoarcă în țara în care avea reședința obișnuită, nemaiexistând împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecție prevăzute la art. 2, 3 sau 5.
(2) Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat una dintre formele de protecție prevăzute la art. 2, 3 sau 5 și care, din motive imperioase ce se referă la persecuții anterioare, refuză protecția țării a cărei cetățenie o are.
(3) Prevederile alin. (1) lit. f) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat una dintre formele de protecție prevăzute la art. 2, 3 sau 5 și care, din motive imperioase ce se referă la persecuții anterioare, refuză să se întoarcă în țara în care în mod obișnuit își avea reședința.