(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, scopul concesiunii îl constituie, după caz, restaurarea, întreținerea și punerea în valoare a imobilelor descrise la art. 1 alin. (1), pentru a asigura păstrarea caracterului de monument istoric al acestora.
(2) Atribuirea concesiunii bunurilor prevăzute la art. 1 se face în baza unui contract prin care o persoană juridică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, denumită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui monument istoric, în schimbul unei redevențe.