Dispoziții generale

(1) Prezenta ordonanță are ca obiect reglementarea concesionării monumentelor istorice aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

(2) În sensul prezentei ordonanțe, monumentele istorice sunt bunurile imobile definite potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică și monumentelor istorice din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale aflate în administrarea regiilor autonome, companiilor naționale, societăților naționale sau a altor societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat.

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, scopul concesiunii îl constituie, după caz, restaurarea, întreținerea și punerea în valoare a imobilelor descrise la art. 1 alin. (1), pentru a asigura păstrarea caracterului de monument istoric al acestora.

(2) Atribuirea concesiunii bunurilor prevăzute la art. 1 se face în baza unui contract prin care o persoană juridică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, denumită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui monument istoric, în schimbul unei redevențe.

a) transparența, respectiv punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii și a criteriilor de selecție pentru atribuirea contractului de concesiune;

b) proporționalitatea, respectiv condiția ca orice măsură cerută de către autoritatea publică să fie necesară și corespunzătoare naturii contractului;

c) libera concurență, nediscriminarea, respectiv tratamentul egal pentru toți ofertanții, inclusiv pentru cei de altă cetățenie, astfel încât aceștia să aibă dreptul de a deveni concesionari, în condițiile legii, ale convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte.

(1) Au calitatea de concedent, în numele statului, respectiv al unității administrativ-teritoriale:

a) ministerele și organele de specialitate ale administrației publice centrale, pentru monumentele istorice aflate în domeniul public sau privat al statului și în administrarea lor ori a instituțiilor publice care funcționează în subordinea sau sub autoritatea acestora;

b) consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, pentru monumentele istorice aflate în domeniul public ori privat al unității administrativ-teritoriale și în administrarea lor.

(2) În situația concesionării monumentelor istorice aflate în administrarea regiilor autonome, companiilor naționale, societăților naționale sau a altor societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat, calitatea de concedent aparține ministerelor de resort sau, după caz, autorității administrației publice locale tutelare.

(3) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, română ori străină.

(1) Redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

(2) Modul de calcul și modul de plată a redevenței se stabilesc de ministerele de resort ori de autoritățile administrației publice locale, după caz.