(1) Auditorul financiar trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice act sau fapt în legătură cu activitatea instituției financiare nebancare ori cu entitățile la care instituția financiară nebancară deține participații, act sau fapt care:
a) constituie o încălcare gravă a legii și/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de desfășurare a activității instituției financiare nebancare;
b) este de natură să afecteze situația patrimonială a instituției financiare nebancare sau buna sa funcționare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare ale instituției financiare nebancare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar a obligației de a informa Banca Națională a României nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii, și nu poate atrage răspunderea materială a acestuia.