(1) Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 8, obligația de a permite accesul și utilizarea unor elemente specifice ale retelei și a infrastructurii asociate, în special în cazul în care se considera ca refuzul de a acorda accesul ori impunerea unor clauze care au efect similar ar conduce la impiedicarea dezvoltării unei piete concurentiale, la nivelul vanzarii cu amanuntul, sau la prejudicierea intereselor utilizatorilor finali.

(2) Oblibațiile prevăzute la alin. (1) pot viza, printre altele:

a) acordarea către un tert a dreptului de acces la elemente specifice ale retelei sau la infrastructura asociata, inclusiv a accesului neconditionat la bucla locala;

b) negocierea, cu buna-credinta, cu orice tert care solicită accesul;

c) neretragerea dreptului de acces deja acordat;

d) furnizarea către terti a anumitor servicii, prin vanzarea de gros a acestora, în vederea revanzarii;

e) acordarea accesului liber la interfetele tehnice, protocoalele sau alte tehnologii esentiale care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor, inclusiv a serviciilor de retele virtuale;

f) furnizarea colocarii sau a altor forme de utilizare partajata a spatiilor ori echipamentelor, inclusiv a conductelor, cladirilor și pilonilor;

g) furnizarea unor servicii determinate, necesare pentru asigurarea interoperabilitatii serviciilor destinate utilizatorilor finali, inclusiv a resurselor destinate serviciilor de retele inteligente sau a serviciului de roaming în retelele mobile;

h) acordarea accesului la sistemele de asistența operationala sau la alte sisteme software similare, necesare pentru asigurarea unei concurente loiale în furnizarea serviciilor;

i) interconectarea retelelor sau a elementelor retelelor.

(3) Autoritatea de reglementare poate atasa obligațiilor prevăzute la alin. (1) condiții referitoare la echitatea, rezonabilitatea și celeritatea indeplinirii acestora.

(4) La impunerea obligațiilor prevăzute la alin. (1) autoritatea de reglementare va lua în considerare, în special:

a) viabilitatea tehnica și economica a utilizarii sau instalarii unor infrastructuri alternative, în condițiile dezvoltării pieței, pe baza naturii și tipului interconectarii sau accesului în cauza;

b) fezabilitatea furnizarii accesului solicitat, în functie de capacitatea disponibila;

c) investitia initiala realizata de proprietarul infrastructurii, pe baza riscurilor implicate în angajarea unei asemenea investitii;

d) necesitatea promovarii concurentei pe termen lung;

e) existenta anumitor drepturi de proprietate intelectuala, dacă este cazul;

f) furnizarea de servicii paneuropene.