OG 39/1996

(1) Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop garantarea depozitelor și efectuarea plății compensațiilor către deponenții garantați, potrivit condițiilor și limitelor stabilite în prezenta ordonanță.

(2) Fondul poate desfășura și activitate de administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituțiilor de credit.

(3) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situații tranzitorii derivând din operațiuni bancare curente și pe care instituția de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile, precum și orice obligație a instituției de credit evidențiată printr-un titlu de creanță emis de aceasta, cu excepția obligațiunilor prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv și a depozitarilor, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 67/2004 , cu modificările ulterioare;

b) depozit garantat - orice depozit aflat în evidența instituției de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute în anexă și aferent căruia Fondul asigură plata compensației;

c) depozit indisponibil - depozit datorat și exigibil care nu a fost plătit potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile de către o instituție de credit aflată în oricare din următoarele situații:

d) compensație - suma pe care Fondul o plătește fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de garantare și în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță;

e) deponent garantat - titularul depozitului garantat sau, după caz, persoana îndreptățită la sume din respectivul depozit;

f) plafon de garantare - nivelul maxim al garantării per deponent garantat și per instituție de credit, stabilit conform legii;

g) contribuție - suma nerambursabilă datorată Fondului de către instituțiile de credit participante la Fond, conform prevederilor prezentei ordonanțe;

h) cont comun - contul deschis în numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane și asupra căruia se pot dispune operațiuni sub semnătura a cel puțin uneia dintre aceste persoane;

i) instituție de credit - entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu; pentru scopul prezentei ordonanțe, în cazul unei rețele cooperatiste de credit este considerată instituție de credit casa centrală;

j) instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României - instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (3) lit. a), pentru calculul soldului creditor se aplică regulile privind compensarea conform condițiilor legale și contractuale aplicabile depozitului.

(5) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentei ordonanțe și care nu au fost definite la alin. (3) au semnificația prevăzută în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) Toate instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la Fond în condițiile prezentei ordonanțe, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate. În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la Fond inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.

(2) Depozitele plasate la instituțiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, sunt garantate în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă din statul membru de origine. Sucursala din România a unei instituții de credit având sediul într-un alt stat membru poate avea calitatea de participant la Fond, la cerere, în cazul în care schema de garantare, oficial recunoscută în statul membru de origine, la care participă instituția de credit în cauză prevede un plafon de garantare inferior celui stabilit potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și/sau o arie de garantare a depozitelor mai restrânsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanță; participarea se efectuează numai pentru diferența de plafon de garantare și/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de schema de garantare din statul membru de origine.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la Fond pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în state terțe care impun obligația participării la o altă schemă de garantare a depozitelor, recunoscută oficial de respectivul stat terț.

(4) Instituțiile de credit persoane juridice române pot participa pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în alte state membre la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial în statul membru gazdă, dacă aceasta asigură un plafon de garantare superior celui stabilit potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și/sau o arie de garantare a depozitelor mai extinsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanță, pentru diferența de plafon de garantare și/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de Fond potrivit prezentei ordonanțe.

(5) Fondul trebuie să depună diligențele necesare pentru a încheia acorduri de cooperare cu schemele de garantare la care participă instituțiile de credit care funcționează în România printr-o sucursală participantă la Fond, în care vor fi stabilite cel puțin procedurile aplicabile pentru plata compensațiilor deponenților respectivelor sucursale, pentru respectarea termenelor și condițiilor stabilite de prezenta ordonanță.

(6) Fondul poate încheia acorduri de cooperare și cu alte scheme de garantare decât cele prevăzute la alin. (5).

(1) Instituția de credit căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat și exigibil și nu a fost în măsură să își îndeplinească obligația de plată conform condițiilor contractuale și legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naționale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.

(2) Notificarea va cuprinde informații cu privire la motivele neefectuării plății și cu privire la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligații.

(1) Banca Națională a României analizează dacă instituția de credit se regăsește în situația prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit depozite datorate și exigibile și, în cazul în care se confirmă încadrarea instituției de credit în situația menționată, informează în aceeași zi instituția de credit în cauză și Fondul referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.

(2) În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Națională a României s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit depozite datorate și exigibile, în următoarele situații:

a) Banca Națională a României a fost notificată de instituția de credit conform prevederilor art. 4;

b) Banca Națională a României, în cursul propriilor investigații, deși nu a fost notificată conform prevederilor art. 4, constată că instituția de credit se regăsește în situația descrisă la art. 4;

c) autoritatea competentă din statul membru de origine a unei instituții de credit care funcționează în România printr-o sucursală participantă la Fond în condițiile art. 3 alin. (2) a notificat Banca Națională a României cu privire la faptul că depozitele instituției de credit din statul membru de origine au devenit indisponibile.

(3) Abrogat.

(1) Fondul garantează, în limitele și condițiile prevăzute de prezenta ordonanță, depozitele, în orice monedă, la o instituție de credit participantă, cu excepția depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista din anexa la prezenta ordonanță.

(2) În aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele constituite la o instituție de credit participantă devin indisponibile, Fondul asigură plata compensațiilor, în limita plafonului de garantare.

(3) Plafonul de garantare este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.

(4) Echivalentul în lei al plafonului de garantare și, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Națională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.

(5) Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Națională a României comunică cursurile de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează pe baza ultimului curs de schimb practicat de instituția de credit în cauză pentru valuta respectivă, anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile.

(1) Nivelul compensației se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor garantate deținute de deponentul garantat la respectiva instituție de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanțelor exigibile la aceeași dată ale instituției de credit asupra respectivului deponent. Compensația de plătit este limitată la nivelul plafonului de garantare aplicabil potrivit prezentei ordonanțe.

(2) În cazul unui cont comun, nivelul compensației se determină, conform dispozițiilor alin. (1), pentru fiecare deponent garantat ce deține o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptățit conform prevederilor contractuale și/sau legale. În absența unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensațiilor, soldul contului comun va fi divizat în părți egale între deponenții în cauză.

(3) În situația în care un deponent nu este îndreptățit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptățit se includ în calculul compensației datorate persoanei îndreptățite la acestea, cu condiția ca persoana îndreptățită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptățite, pentru determinarea compensației datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (2), în mod corespunzător.

(4) În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.

(5) Dacă un deponent garantat se află sub urmărire penală pentru infracțiunea de spălare a banilor sau pentru o infracțiune legată de spălarea banilor, la solicitarea organelor abilitate legal, Fondul suspendă plata compensației până la data la care primește dovada scoaterii de sub urmărire penală, a încetării urmăririi penale, a achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză.

(1) Instituțiile de credit participante la Fond sunt obligate să dispună de sisteme informatice adecvate, care să asigure existența în permanență a unei evidențe complete și exacte cuprinzând toate datele referitoare la deponenții garantați, depozitele garantate ale acestora, creanțele exigibile ale instituției de credit față de aceștia, precum și orice alte informații necesare determinării valorii compensației datorate fiecărui deponent garantat și întocmirii listei compensațiilor de plătit.

(2) În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul fiecărui semestru, instituțiile de credit participante raportează Fondului informațiile prevăzute la alin. (1), pe structura stabilită în reglementările emise de acesta.

(3) Suplimentar față de raportările menționate la alin. (2), Fondul, în exercitarea competențelor sale legale, poate solicita unei instituții de credit participante informațiile prevăzute la alin. (1).

(4) Sumele aferente depozitelor și obligațiilor unui deponent garantat față de instituția de credit înregistrate în evidențele acesteia se iau în considerare la stabilirea valorii compensațiilor de plată, fiind prezumate a fi corecte și exacte, în măsura în care deponentul interesat nu probează contrariul.

(1) Fondul are următoarele resurse financiare:

a) contribuțiile inițiale, anuale și speciale ale instituțiilor de credit;

b) încasările din recuperarea creanțelor Fondului;

c) împrumuturi:

d) alte resurse - donații, sponsorizări, asistență financiară;

e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;

f) alte venituri, stabilite conform legii, inclusiv cele provenite din activitatea de administrator special, administrator interimar sau lichidator al unei instituții de credit, precum și din calitatea de administrator delegat și, după caz, de acționar al unei instituții de credit ori din vânzarea băncilor-punte potrivit legii.

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și f) vor fi utilizate pentru plata compensațiilor aferente depozitelor garantate, pentru finanțarea, inclusiv prin emiterea de garanții, a operațiunilor ce implică transfer de depozite garantate și pentru finanțarea măsurilor de stabilizare, în condițiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.

(3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului, cu excepția celor prevăzute la art. 60 alin. (3).

(4) În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naționale a României, va stabili anual gradul-țintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului și suma totală a depozitelor garantate.

(5) Abrogat.

(6) Ordinea utilizării resurselor se stabilește de Fond, pornind de la principiul optimizării costurilor.

(7) În aplicarea prevederilor art. 240¹⁴ alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Fondul va finanța, inclusiv prin emiterea de garanții, operațiuni ce implică transferul de depozite garantate ale unei instituții de credit participante și pentru care suma ce ar urma să fie plătită de Fond este mai mică decât cea a compensațiilor de plătit pentru respectivele depozite. În acest sens, Fondul are obligația de a pune la dispoziția administratorului special, în conformitate cu solicitarea acestuia, informațiile privind valoarea compensațiilor de plătit și, respectiv, finanțarea solicitată.

(8) Sumele aferente finanțării, inclusiv cele rezultate din executarea garanțiilor emise de către Fond, potrivit dispozițiilor alin. (7), se evidențiază ca o creanță a Fondului asupra instituției de credit de la care se transferă depozitele garantate.

(9) Dacă evaluarea prevăzută la art. 240¹⁴ alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, nu a fost derulată înainte de semnarea contractului, Fondul emite o garanție în favoarea instituției de credit achizitoare pentru plata valorii de achiziție a acelor active transferate acesteia a căror situație/calitate la data transferului nu corespundea informațiilor relevante furnizate conform prevederilor menționate. Garanția emisă de Fond trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) valabilitatea este stabilită contractual și nu poate depăși un an;

b) valoarea maximă este stabilită contractual și nu poate depăși o treime din valoarea activelor transferate, cu excepția numerarului.

(10) În vederea executării garanției, instituția de credit în favoarea căreia a fost emisă garanția transmite Fondului o cerere de executare însoțită de documente care să probeze încadrarea în situația prevăzută la alin. (9) pentru fiecare dintre activele a căror valoare de achiziție este solicitată să fie plătită.

(11) În termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea solicitării, Fondul efectuează plata sumei reprezentând valoarea de achiziție a activelor pentru care a fost probată încadrarea în situația prevăzută la alin. (9), urmând ca instituția de credit în favoarea căreia a fost emisă garanția să restituie imediat instituției de credit de la care s-a efectuat transferul activele a căror valoare de achiziție a fost încasată, potrivit prezentului alineat, inclusiv sumele încasate în contul respectivelor active.

(1) Instituțiile de credit plătesc Fondului contribuțiile prevăzute la art. 9 alin. (1) în moneda națională - leu.

(2) Plata contribuțiilor inițiale, anuale, și a celor speciale ale instituțiilor de credit se efectuează prin creditarea conturilor curente ale Fondului.

(3) Contribuția inițială se plătește în termen de 30 de zile calendaristice de la data obținerii autorizației de funcționare emise de Banca Națională a României, respectiv, în cazul sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în alte state membre, de la data obținerii calității de participant la Fond. Cuantumul contribuției inițiale ce trebuie plătită de către instituțiile de credit se stabilește după cum urmează:

a) instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României plătesc o contribuție inițială echivalentă cu 1% din capitalul inițial reglementat aplicabil;

b) sucursalele instituțiilor de credit din state membre ce devin participante la Fond în condițiile art. 3 alin. (2) plătesc o contribuție inițială al cărei nivel va fi determinat conform criteriilor stabilite prin reglementările emise de Fond;

c) casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc o contribuție inițială de 1% din capitalul agregat reglementat al rețelei.

(4) În cazul în care o instituție de credit nu plătește contribuția inițială în intervalul de timp stabilit prin prezenta ordonanță, la cererea Fondului, Banca Națională a României va debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate.

(5) În cazul sucursalelor prevăzute la art. 3 alin. (2), dobândirea calității de participant este condiționată de plată contribuției.

(6) Contribuția inițială plătită de instituțiile de credit va fi recunoscută drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.

(7) Instituțiile de credit rezultate dintr-o fuziune, instituțiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare, precum și băncile-punte sunt scutite de la plata contribuției inițiale.

(1) Fiecare instituție de credit participantă plătește Fondului o contribuție anuală a cărei valoare se obține prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către Fond, cu aprobarea Băncii Naționale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor garantate de Fond, aflate în evidența instituției de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuției. În cazul sucursalelor ce dobândesc această calitate în condițiile art. 3 alin. (2), prevederile se aplică în mod corespunzător. În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor garantate se calculează pe baza situației agregate a soldurilor reprezentând depozitele garantate aflate în evidența casei centrale și a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.

(2) Cota procentuală anuală se comunică instituțiilor de credit de către Fond până cel târziu la sfârșitul lunii februarie a anului de plată și nu poate depăși nivelul maxim de 0,5%.

(3) Contribuția anuală a fiecărei instituții de credit se determină pe baza declarațiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul unui formular, ale cărui format și dată de raportare se stabilesc de către Fond.

(4) Prima contribuție anuală datorată Fondului de către o instituție de credit nou-participantă se va calcula prin înmulțirea cotei de 1/365 din contribuția determinată conform prevederilor alin. (1) cu numărul de zile ce au trecut de la data obținerii autorizației de funcționare de la Banca Națională a României, respectiv de la data acceptării ca participant în cazul sucursalelor din state membre, până la sfârșitul anului. Prin excepție de la această regulă, instituțiile de credit nou-participante la Fond rezultate dintr-un proces de fuziune sau de divizare ori care achiziționează după constituire un portofoliu de depozite plătesc prima contribuție anuală determinată conform prevederilor alin. (1). În cazul în care pentru o instituție de credit a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de declanșare a procedurii falimentului sau a început lichidarea instituției de credit la inițiativa acționarilor/membrilor acesteia potrivit dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, ori ca urmare a hotărârii Băncii Naționale a României de retragere a autorizației, potrivit dispozițiilor art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, baza de calcul a contribuției pentru acel an se stabilește potrivit evidențelor instituției de credit aferente ultimei zile a trimestrului precedent celui în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de declanșare a procedurii falimentului, respectiv în care Banca Națională a României a confirmat încetarea valabilității autorizației instituției de credit sau a hotărât retragerea autorizației acesteia. Contribuția anuală care trebuie plătită se calculează prin înmulțirea cotei de 1/365 din contribuția determinată prin aplicarea cotei procentuale stabilite potrivit alin. (2) la baza de calcul stabilită în condițiile acestui alineat cu numărul de zile de la începutul anului până la data la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de declanșare a procedurii falimentului, respectiv până la data la care Banca Națională a României a confirmat încetarea valabilității autorizației instituției de credit sau a hotărât retragerea autorizației acesteia. Contribuțiile datorate și neachitate Fondului de către instituțiile de credit intrate în faliment se recuperează de către acesta din averea respectivelor instituții de credit.

(5) Fiecare instituție de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată, contribuția anuală corespunzătoare cotei comunicate de Fond. În condițiile în care plata contribuției anuale nu se efectuează în termenul stabilit, prevederile art. 10 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Contribuțiile anuale efectuate de instituțiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

(1) În cazul în care, la solicitarea Fondului, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României apreciază că resursele Fondului sunt insuficiente pentru onorarea obligațiilor de plată, acesta poate stabili plata unei contribuții speciale de către fiecare instituție de credit, egală cu până la nivelul contribuției anuale aferente exercițiului financiar respectiv. În condițiile în care plata contribuției speciale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 10 alin. (4).

(2) Cuantumul efectiv al contribuției speciale, precum și termenul de plată a acesteia se stabilesc de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României.

(3) Contribuțiile speciale plătite de instituțiile de credit în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

(1) În situația în care Fondul a acumulat un nivel de resurse proprii considerat adecvat față de totalul depozitelor garantate, aflate în evidența instituțiilor de credit participante la Fond, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate decide, la propunerea Consiliului de administrație al Fondului, suspendarea plății contribuțiilor anuale.

(2) În situațiile în care resursele Fondului scad sub nivelul prevăzut la alin. (1), plata contribuțiilor anuale va fi reluată.

(1) Fondul poate cere Guvernului să garanteze împrumuturile sale, acesta din urmă fiind obligat să ia o decizie în această privință în termen de 15 zile de la data cererii.

(2) În situații excepționale în care resursele financiare ale Fondului ar fi insuficiente pentru acoperirea plății compensațiilor, pentru finanțarea, inclusiv prin emiterea de garanții, a operațiunilor ce implică transferul de depozite garantate, în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (7), respectiv pentru finanțarea, potrivit legii, a măsurilor de stabilizare hotărâte de Banca Națională a României, Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, pune la dispoziția Fondului sumele necesare sub formă de împrumut, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de vărsămintele din privatizare în lei și valută înregistrate în contul curent al Trezoreriei Statului. Condițiile generale de acordare/rambursare a împrumutului acordat de Guvern Fondului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iar sumele se pun la dispoziție Fondului la solicitarea acestuia, pe bază de convenție încheiată între părți.

(3) Dacă vărsămintele din privatizare sunt insuficiente, Ministerul Finanțelor Publice poate lansa împrumuturi de stat, conform legislației privind datoria publică. Condițiile financiare ale subîmprumutului acordat de Ministerul Finanțelor Publice Fondului vor fi stabilite prin convenție încheiată între cele două părți. Sumele necesare vor fi puse la dispoziția Fondului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către acesta.

(1) Fondul poate să deschidă conturi, după caz, la instituții de credit și instituții financiare din țară și din străinătate.

(2) Resursele financiare disponibile, prevăzute la art. 9 alin. (1), pot fi investite de Fond în:

a) titluri de stat, titluri garantate de stat și titluri de valoare emise de Banca Națională a României;

b) depozite la termen, certificate de depozit și alte instrumente financiare ale instituțiilor de credit;

c) titluri de stat emise de statele membre ale Uniunii Europene, titluri emise de băncile centrale ale acestora și titluri emise de Trezoreria Statelor Unite ale Americii, investiții care pot fi efectuate începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

(3) La stabilirea instrumentelor financiare și a emitenților acestora, prevăzuți la alin. (2), se au în vedere minimizarea riscurilor, asigurarea eficienței și a lichidității plasamentelor respective. Strategia privind expunerea Fondului, atât pentru fiecare dintre instrumentele financiare, cât și pentru fiecare emitent, se stabilește, anual, de către Consiliul de administrație al Fondului, cu aprobarea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

(4) Profitul Fondului, obținut ca diferență între veniturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. e) și cheltuielile acestuia, este neimpozabil și este repartizat pentru constituirea unui fond anual de participare la profit, în limita unei cote de până la 1% din profit, cu aprobarea Consiliului de administrație al Fondului, iar diferența va fi utilizată pentru reîntregirea resurselor Fondului, destinate plății depozitelor garantate, precum și pentru finanțarea investițiilor corporale și necorporale ale acestuia, conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de Banca Națională a României.

(5) Regimul TVA aplicabil operațiunilor de vânzare a băncii-punte și celor de vânzare a acțiunilor deținute de Fond în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1¹) este cel reglementat de legislația fiscală.

(1) Fondul asigură efectuarea plății compensațiilor către deponenții garantați, potrivit condițiilor și limitelor stabilite în prezenta ordonanță.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 6 alin. (2), nu se datorează compensații pentru depozitele rezultate din tranzacții în legătură cu care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru infracțiunea de spălare a banilor, potrivit legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor.

(3) Stabilirea încadrării depozitelor în categoria celor prevăzute la alin. (2) se realizează de Fond, pe baza informațiilor primite de la autoritățile competente, de la instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile ori de la lichidatorul desemnat de instanță, după caz.

(4) Deponenții garantați sunt exceptați de la aplicarea oricăror comisioane, taxe ori impozite pentru compensațiile primite.

(1) Fondul are obligația de a lua toate măsurile necesare punerii la dispoziția deponenților garantați, prin intermediul instituțiilor de credit mandatate potrivit art. 22 alin. (1), a sumelor reprezentând compensații cuvenite într-un termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile, conform art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau (îi).

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), Banca Națională a României poate aproba, la solicitarea Fondului, în circumstanțe absolut excepționale, prelungirea cu maximum 10 zile lucrătoare a termenului pentru punerea compensațiilor la dispoziția deponenților garantați.

(3) Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1), în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, Fondul stabilește data începerii plății compensațiilor, perioada în care plățile se efectuează prin intermediul instituțiilor de credit mandatate, modalitatea de plată a compensațiilor și asigură publicarea în cel mai scurt timp pe pagina de internet a Fondului și în cel puțin două cotidiene de circulație națională a informațiilor necesare pentru intrarea în posesia compensațiilor.

(4) Informațiile prevăzute la alin. (3) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

a) instituțiile de credit care sunt mandatate să efectueze plata compensațiilor, inclusiv unitățile teritoriale ale acestora;

b) perioada în care plata compensațiilor se efectuează prin unitățile instituțiilor de credit mandatate;

c) procedura de obținere a compensațiilor de către deponenții care nu s-au prezentat pentru a intră în posesia acestora în perioada prevăzută la lit. b);

d) modalitățile de plată, documentele, condițiile și formalitățile necesare pentru obținerea compensației;

e) procedura de soluționare a contestațiilor referitoare la datele cuprinse în listele în baza cărora se realizează plata compensațiilor.

(5) Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile și instituția de credit ce a fost mandatată pentru efectuarea plății compensațiilor au obligația de a publică informațiile menționate la alin. (4) la sediul tuturor unităților lor teritoriale.

(6) Termenele și perioada prevăzute la alin. (1)-(4) pentru punerea la dispoziție a compensațiilor și pentru efectuarea plăților prin instituțiile de credit mandatate nu vor putea fi invocate de Fond pentru a refuza plata compensației unui deponent garantat care nu a fost în măsură să își valorifice acest drept în termenele respective.

(1) Deponenții garantați care au nemulțumiri legate de compensații pot sesiza Fondul, în scris, pentru soluționarea situației lor.

(2) Fondul este obligat să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.

(3) În situația în care persoanele menționate la alin. (1) nu sunt mulțumite cu soluția conținută de răspunsul Fondului, se pot adresa instanței judecătorești competente.

(1) Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite Fondului în ziua următoare constatării indisponibilității depozitelor informațiile prevăzute la art. 8 alin. (1).

(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite Fondului orice informații rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateței informațiilor transmise potrivit alin. (1).

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță poate transmite Fondului informațiile de care nu a avut cunoștință în termenul prevăzut la alin. (2) și după expirarea acestui termen.

(1) În vederea efectuării plății compensațiilor, Fondul mandatează una sau mai multe instituții de credit, selectate pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.

(2) Până la sfârșitul lunii februarie a fiecărui an, Consiliul de administrație al Fondului stabilește pentru perioada următoarelor 12 luni, cu aprobarea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, instituțiile de credit mandatate potrivit alin. (1).

(1) Fără a aduce atingere altor drepturi ale deponenților garantați, Fondul se subrogă în drepturile acestora pentru o sumă egală cu suma compensației datorate potrivit listei finale a compensațiilor de plătit, prevăzută la art. 21.

(2) În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (îi), Fondul înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în registrul grefei tribunalului suma compensațiilor pe care urmează a le plăti deponenților garantați, rezultată din situația întocmită conform art. 21.

(3) În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i), a fost instituită măsura administrării speciale și, ulterior, Banca Națională a României a dispus încetarea administrării speciale și reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare, indisponibilizarea depozitelor încetează de la data la care Banca Națională a României a dispus reluarea activității instituției de credit, aceasta, prin excepție de la prevederile alin. (1), fiind obligată față de Fond la plata imediată a sumei corespunzătoare plăților efectuate de acesta pentru compensarea depozitelor garantate.

(1) Pentru realizarea obiectivelor procedurii de lichidare, Fondul poate angaja prin contract persoane fizice, firme sau instituții specializate în activitatea de lichidare ori consultanță în acest domeniu. Desemnarea instituției sau firmei se va face prin licitație publică.

(2) În cazul persoanelor fizice, plata contravalorii prestațiilor se va stabili prin negociere, sub forma unei sume forfetare ori a unor procente din valoarea recuperată, procente ce pot fi diferențiate în funcție de condițiile stabilite de Fond pentru prestațiile respective.

(1) Creanțele Fondului asupra unei bănci-punte, aferente finanțării preluării de active și pasive și constituirii și funcționării băncii-punte, vor fi compensate din vânzarea acesteia.

(2) În situația încetării de drept a valabilității autorizației băncii-punte, creanțele Fondului asupra băncii-punte au rangul de prioritate prevăzut de legislația în domeniul falimentului instituțiilor de credit pentru creanțele rezultate din depozite garantate.

(1) Fondul este administrat de un consiliu de administrație format din 7 membri.

(2) Consiliul de administrație este compus din:

a) 3 membri numiți de Banca Națională a României, dintre care unul va fi numit președintele Consiliului de administrație al Fondului;

b) 2 membri numiți de Asociația Română a Băncilor;

c) un membru numit de Ministerul Finanțelor Publice;

d) un membru numit de Ministerul Justiției.

(3) Membrii Consiliului de administrație al Fondului sunt numiți pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

(4) Membrii consiliului de administrație ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcție până la numirea succesorilor lor.

(5) Președintele Consiliului de administrație al Fondului poate fi înlocuit, în caz de absență sau de imposibilitate temporară de a participa, de un membru al consiliului de administrație numit de el sau, în absența acestei numiri, de cel mai în vârstă membru al consiliului de administrație.

(6) În caz de incompatibilitate sau imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administrație al Fondului, numirea înlocuitorului se face în condițiile alin. (2) pentru durata rămasă a mandatului. Se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilitate cu o durată de 90 de zile consecutive.

(7) Membrii Consiliului de administrație al Fondului primesc o indemnizație în limita a 20% din salariul directorului Fondului.

(1) Membrii consiliului de administrație:

a) nu pot fi soți, rude sau afini până la gradul al doilea între ei;

b) nu trebuie să fi fost declarați faliți;

c) nu trebuie să aibă cazier judiciar.

(2) Membrii Consiliului de administrație al Fondului nu pot participa la luarea deciziilor privind o instituție de credit în cadrul căreia o persoană cu care aceștia se află în una dintre relațiile enumerate la alin. (1) lit. a) deține una dintre calitățile menționate la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

(1) Calitatea de membru al Consiliului de administrație al Fondului încetează în următoarele situații:

a) la încheierea mandatului;

b) prin demisie;

c) în caz de incompatibilitate;

d) prin înlocuire, conform art. 28 alin. (6);

e) în cazurile prevăzute la art. 30 alin. (1);

f) prin revocare.

(2) Revocarea din funcție a oricărui membru al Consiliului de administrație al Fondului se face în aceleași condiții ca și la numirea acestora, caz în care conducătorul instituției al cărei reprezentant a fost revocat va face o nouă propunere în termen de 10 zile.

(1) Consiliul de administrație trebuie să se întrunească cel puțin o dată pe lună în ședință ordinară.

(2) Consiliul de administrație poate fi convocat în ședință extraordinară de către președinte din proprie inițiativă sau la cererea oricărui membru al consiliului de administrație.

(3) Consiliul de administrație trebuie să fie convocat în scris, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data ședinței.

(4) Convocarea trebuie să conțină ordinea de zi, data și documentele supuse discuției, precum și locul de desfășurare a ședinței.

(5) Ședințele vor avea loc la sediul Fondului sau în orice alt loc unde s-a convenit.

(6) În situația care solicită acțiuni urgente, termenul de 5 zile poate fi redus, iar convocarea va fi efectuată verbal.

(7) Consiliul de administrație deliberează în mod valabil în prezența a cel puțin 5 din numărul membrilor săi.

(8) Deciziile consiliului de administrație se iau cu majoritate simplă de voturi din totalul membrilor acestuia.

(9) Procesul-verbal al ședinței, care conține ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate, dacă este cazul, se semnează de către toți membrii prezenți la ședință.

a) analizează, avizează și propune Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României spre aprobare:

b) analizează și aprobă:

(1) Președintele Consiliului de administrație al Fondului are următoarele atribuții:

a) stabilește ordinea de zi și convoacă consiliul de administrație în conformitate cu prevederile legii;

b) conduce lucrările ședințelor Consiliului de administrație al Fondului;

c) solicită directorului sau, în lipsa acestuia, înlocuitorilor săi, prezentarea materialelor ce constituie obiectul ordinii de zi;

d) numește un membru al Consiliului de administrație al Fondului, care îl înlocuiește în cazul imposibilității temporare de participare;

e) face propuneri de numire în funcție a membrilor conducerii executive;

f) semnează contractele de muncă cu membrii conducerii executive și le stabilește salariile de încadrare, precum și indemnizațiile respective;

g) acordă prime și alte stimulente conducerii executive și aprobă propunerile de premiere a personalului, prezentate de director;

h) asigură prezentarea la Consiliul de administrație al Fondului a bugetului de venituri și cheltuieli, situațiilor financiare anuale, raportului anual de activitate, precum și a propunerii privind alocarea profitului Fondului;

i) controlează activitatea directorului;

j) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. De asemenea, asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administrație al Fondului și informarea acestuia asupra modului de realizare a hotărârilor;

k) exercită orice alte sarcini în aplicarea prevederilor legale sau date de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României ori Consiliul de administrație al Fondului.

(2) Președintele Consiliului de administrație al Fondului împreună cu directorul înaintează și prezintă, după caz, Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României materialele prevăzute la art. 33 lit. a). Propune spre aprobare Consiliului de administrație al Fondului măsurile ce se impun pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României.

a) reprezintă Fondul în raporturile cu Banca Națională a României, instituțiile de credit, ministerele și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, alte persoane fizice și juridice, române sau străine, precum și în fața instanțelor judecătorești și arbitrale;

b) propune Consiliului de administrație al Fondului, spre avizare, respectiv spre aprobare, documentele prevăzute la art. 33 lit. a) și b);

c) asigură plasarea resurselor financiare ale Fondului, urmărind minimizarea riscului și lichiditatea plasamentelor, ca obiective principale, precum și randamentul plasamentului, ca obiectiv complementar, potrivit strategiei anuale aprobate de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, precum și potrivit hotărârilor Consiliului de administrație al Fondului, care va fi informat lunar asupra aplicării strategiei anuale;

d) asigură efectuarea investițiilor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, cu respectarea reglementărilor în vigoare și în limita plafoanelor aprobate;

e) asigură publicarea listei instituțiilor de credit ai căror clienți beneficiază de garantarea rambursării depozitelor și a modificărilor ulterioare ale acesteia;

f) asigură îndeplinirea tuturor procedurilor necesare pentru efectuarea plăților prevăzute de lege;

g) monitorizează și supraveghează activitatea Fondului de administrare și lichidare la instituții de credit, precum și cea de plată a compensațiilor deponenților garantați; dispune asupra măsurilor de luat în activitatea Fondului în situațiile enumerate; monitorizează activitatea lichidatorilor la instituțiile de credit în faliment în cazurile în care Fondul are numai calitatea de creditor; monitorizează activitatea Fondului desfășurată în calitate de acționar unic al unei bănci-punte sau cea aferentă exercitării atribuțiilor consiliului de supraveghere al unei bănci-punte, respectiv de administrator delegat și, după caz, de acționar al unei instituții de credit;

h) încheie, modifică și desface contractele individuale de muncă ale salariaților Fondului;

i) angajează cheltuielile legate de funcționarea Fondului în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat;

j) asigură organizarea și exercitarea controlului intern și auditului intern, în conformitate cu normele emise de Fond;

k) reprezintă instituția la încheierea contractelor de servicii privind activitatea de lichidare sau cea decurgând din exercitarea calității Fondului de acționar unic al unei bănci-punte, de administrator delegat și, după caz, de acționar al unei instituții de credit, respectiv cea decurgând din exercitarea atribuțiilor consiliului de supraveghere al unei bănci-punte, precum și a contractelor privind servicii de asistență și de consultanță de specialitate cu persoane fizice și juridice române și străine;

l) îndeplinește orice altă atribuție dată în aplicarea prevederilor legale ori dată în sarcina sa de Consiliul de administrație al Fondului.

(1) În scopul auditării situațiilor financiare, Fondul va încheia contract cu un auditor financiar, persoană juridică autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii.

(2) Raportul auditorului financiar, împreună cu opinia sa, va fi prezentat Consiliului de administrație al Fondului, respectiv Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

(1) Situațiile financiare anuale se aprobă de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, la propunerea Consiliului de administrație al Fondului.

(2) Raportul anual de activitate, împreună cu situațiile financiare anuale, aprobate de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, precum și raportul auditorului financiar vor fi făcute publice.

(1) La cererea Consiliului de administrație al Fondului, Banca Națională a României va comunică orice informații disponibile pe care le apreciază ca necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor Fondului.

(2) La cererea Consiliului de administrație al Fondului, instituțiile de credit vor comunică orice informații necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor Fondului și care nu sunt disponibile la Banca Națională a României.

(3) Informațiile obținute vor fi utilizate de către Fond, exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

(4) Fondul este obligat să efectueze periodic teste cu privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura colectarea informațiilor necesare determinării compensațiilor de plată, verificarea și transmiterea lor către instituțiile de credit mandatate în termenele aplicabile potrivit prezentei ordonanțe.

(5) Banca Națională a României informează Fondul, atunci când este cazul, cu privire la situațiile în care identifică la nivelul unei instituții de credit aspecte care pot conduce la indisponibilizarea depozitelor.

(1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Fondul verifică la instituțiile de credit atât realitatea datelor înscrise în declarațiile privind calculul și plata contribuțiilor datorate, cât și respectarea prevederilor legale cu privire la informarea deponenților de către instituțiile de credit. De asemenea, Fondul va putea să încheie contracte cu auditori financiari, persoane juridice, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, pentru verificarea evidențelor contabile ale unei instituții de credit. Desemnarea auditorilor și necesitatea verificării care urmează să fie efectuată de aceștia vor fi supuse aprobării Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

(2) În cadrul examinării menționate la alin. (1) Fondul sau persoana mandatată de acesta poate să solicite membrilor consiliului de administrație și salariaților instituției de credit, precum și auditorilor acestei instituții orice informații necesare pentru calculul depozitelor garantate.

(1) Instituțiile de credit participante la Fond sunt obligate să pună la dispoziția deponenților existenți și potențiali informații privind garantarea depozitelor, care să se refere cel puțin la următoarele:

a) tipurile de depozite garantate, respectiv tipurile de depozite excluse de la plata compensațiilor - depozite negarantate;

b) nivelul plafonului de garantare.

(2) Instituțiile de credit prevăzute la alin. (1) sunt obligate să pună la dispoziția deponenților existenți și potențiali, la cererea acestora, informațiile referitoare la:

a) modul de calcul al compensației;

b) documentele, condițiile și formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de compensațiile plătite de către Fond.

(3) Informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să fie disponibile la toate sediile instituțiilor de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent și ușor de înțeles, fără pasaje echivoce, potrivit reglementărilor elaborate de Fond.

(4) Atunci când depozitul unui deponent nu se încadrează în categoria celor garantate, instituția de credit are obligația de a-l informa în mod expres cu privire la acest fapt.

(5) În scopul aplicării prevederilor alin. (4), la inițierea unei relații de afaceri sau a unei tranzacții ocazionale din care ar rezultă un depozit, instituțiile de credit participante trebuie să obțină, de la reprezentantul legal al persoanei juridice sau din alte surse, informații relevante pentru a putea stabili dacă respectiva persoană juridică se încadrează în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Orice modificări în situația unei persoane juridice care ar putea conduce la schimbarea încadrării menționate la alin. (5) trebuie notificate în cel mai scurt timp posibil instituției de credit de persoana juridică în cauză.

(1) În situația fuziunii unor instituții de credit participante, deponenții ale căror depozite garantate ar urma să depășească prin cumulare în urma fuziunii nivelul plafonului de garantare prevăzut la art. 6 alin. (3) vor fi informați cu privire la acest fapt de respectivele instituții de îndată ce acestea au obținut aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României cu privire la fuziune.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în situații justificate privind asigurarea secretului comercial cu privire la fuziune sau a stabilității financiare, informarea poate fi realizată în termen de 5 zile de la data încheierii fuziunii.

(3) În situația în care, în urma implementării unor măsuri aprobate de Banca Națională a României ce implică transfer de depozite, respectiv în urma vânzării unei bănci-punte, depozitele garantate ale unui deponent depășesc prin cumulare nivelul plafonului de garantare prevăzut la art. 6 alin. (3), acesta va fi informat cu privire la acest fapt de către instituția de credit beneficiară a transferului sau, după caz, de instituția de credit achizitoare a băncii-punte, în termen de cel mult 15 zile de la realizarea transferului, respectiv a vânzării.

(1) Dacă o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României nu se conformează obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe și reglementărilor date în aplicarea ei, Fondul va notifica acest lucru Băncii Naționale a României, în vederea luării măsurilor necesare.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), Banca Națională a României poate dispune măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. d) și/sau aplica sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Depozitele constituite la o instituție de credit căreia Banca Națională a României i-a retras autorizația de funcționare rămân garantate de către Fond.

(4) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.

(5) În cazul în care o sucursală participantă la Fond în condițiile art. 3 alin. (2) nu se conformează obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe și reglementărilor date în aplicarea ei, Fondul va notifica acest fapt autorității competente din statul membru de origine. Dacă aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea competentă nu conduce la încadrarea sucursalei respective în cerințele impuse, Fondul poate, cu acordul expres al acestei autorități competente, după o perioadă de preaviz de cel puțin 12 luni, să retragă calitatea de participant a sucursalei respective. Depozitele atrase de sucursală înainte de retragerea calității de participant continuă să fie garantate de Fond până la data scadenței lor.

(6) Sucursala în cauză va informa deponenții în legătură cu măsura retragerii calității de participant la Fond.

(7) În cazul în care o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută la care participă o sucursală a unei instituții de credit persoană juridică română, în condițiile art. 3 alin. (3) sau alin. (4), notifică Banca Națională a României cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce revin sucursalei în cauză, în calitatea acesteia de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor, Banca Națională a României aplică instituției de credit măsurile și/sau sancțiunile prevăzute la alin. (2), cooperând în acest sens cu respectiva schemă de garantare.

(1) Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1), referitoare la obligația notificării incapacității de rambursare, sau ale art. 20 alin. (1), referitoare la obligația transmiterii informațiilor către Fond, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2) al prezentului articol, prevederile art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i), ale art. 4 și ale art. 5 intră în vigoare de la data de 30 august 2009.

(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 5 alin. (1), referitor la constatarea indisponibilității depozitelor de către Banca Națională a României, va fi de cel mult 21 de zile calendaristice.

(3) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 8 alin. (2) este de 20 de zile calendaristice.

(1) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 18 alin. (1), referitor la perioada în care Fondul stabilește data începerii plății compensațiilor, durata efectuării plăților și modalitatea de plată a compensațiilor și publică aceste informații, nu poate depăși 30 de zile calendaristice de la data la care depozitele devin indisponibile.

(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 18 alin. (3) pentru începerea plății compensațiilor nu poate depăși 3 luni de zile de la data la care depozitele au devenit indisponibile.

(3) Prevederile alin. (4) al art. 18 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2010.

(1) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 20 alin. (1), referitor la transmiterea către Fond a informațiilor prevăzute la art. 8 alin. (1), este de 20 de zile calendaristice.

(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) este de 30 de zile calendaristice.

(1) Orice intenție de modificare a prevederilor privind nivelul plafonului de garantare sau a dispozițiilor anexei cuprinzând lista depozitelor negarantate trebuie notificată Băncii Naționale a României, care informează Comisia Europeană și Comitetul Bancar European referitor la aceste intenții.

(2) Banca Națională a României informează Comisia Europeană și Comitetul Bancar European despre dificultățile întâmpinate de România în cooperarea cu alte state membre pe problema schemelor de garantare a depozitelor.

(1) Fondul de restructurare bancară se constituie în vederea asigurării resurselor financiare necesare plății despăgubirilor pentru persoanele prejudiciate prin măsurile dispuse și implementate în cursul administrării speciale, în conformitate cu prevederile art. 240²¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Fondul de restructurare bancară este administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

a) persoană prejudiciată - orice persoană care, în conformitate cu prevederile aplicabile din legislația în domeniul instituțiilor de credit, a obținut o hotărâre judecătorească executorie prin care i se recunoaște dreptul de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a aplicării măsurilor implementate în cursul administrării speciale sau a aplicării unor măsuri de stabilizare, dispuse de Banca Națională a României;

b) despăgubire - suma determinată în conformitate cu dispozițiile aplicabile din legislația în domeniul instituțiilor de credit, ce trebuie plătită persoanei prejudiciate din fondul de restructurare bancară;

c) cotizație - suma nerambursabilă datorată Fondului de către fiecare instituție de credit persoană juridică română, în condițiile stabilite de prezentul titlu;

d) pasiv negarantat - valoarea în lei a elementelor bilanțiere de pasiv, altele decât capitalurile proprii, înregistrate în situațiile financiare anuale ale instituției de credit, din care se deduce soldul depozitelor garantate, determinate potrivit evidențelor instituției de credit de la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a cotizației.

(1) Fondul de restructurare bancară se constituie și se alimentează din următoarele resurse financiare:

a) cotizațiile anuale ale instituțiilor de credit la fondul de restructurare bancară;

b) cotizațiile suplimentare ale instituțiilor de credit la fondul de restructurare bancară;

c) venituri din investirea sumelor acumulate la fondul de restructurare bancară;

d) împrumuturi de la instituții de credit, de la societăți financiare și de la alte instituții, cu excepția Băncii Naționale a României, precum și împrumuturi obligatare prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului.

e) încasări din recuperarea creanțelor Fondului aferente utilizării resurselor fondului de restructurare bancară.

(2) Investirea sumelor acumulate la fondul de restructurare bancară se realizează în instrumente financiare din categoriile prevăzute la art. 16 alin. (2), precum și în titluri de creanță emise de bănci multilaterale de dezvoltare și de organizații internaționale, potrivit unei strategii anuale care vizează minimizarea riscurilor și asigurarea eficienței plasamentelor respective.

(3) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor impuse de gestionarea fondului de restructurare bancară și de efectuarea plății despăgubirilor vor fi asigurate din veniturile prevăzute la alin. (1) lit. c), iar în măsura în care se impune pot fi utilizate, în următoarea ordine de prioritate, sume din resursele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d).

(1) Cotizația anuală se determină prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii pasivului negarantat al fiecărei instituții de credit persoană juridică română.

(2) Cota procentuală utilizată la determinarea cotizației anuale se stabilește avându-se în vedere necesarul optim de resurse financiare ale fondului de restructurare bancară, precum și nivelul corespunzător de atins pentru fiecare an și nu poate depăși nivelul de 0,1%.

(3) În scopul determinării cotei procentuale anuale fiecare instituție de credit persoană juridică română raportează Fondului, în termenul prevăzut de reglementările Băncii Naționale a României pentru transmiterea situațiilor financiare anuale, valoarea pasivului negarantat potrivit modelului stabilit în reglementările emise de Fond.

(4) Cota procentuală se comunică de Fond instituțiilor de credit în cel mult 20 de zile de la împlinirea termenului la care face referire alin. (3).

(5) Fiecare instituție de credit plătește Fondului, până cel târziu la data de 30 iunie a fiecărui an, cotizația anuală, corespunzător cotei comunicate de Fond.

(6) Instituțiile de credit rezultate dintr-un proces de fuziune, cele constituite ca bancă-punte, precum și instituțiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare, dacă aceste procese au avut loc după plata cotizației anuale, sunt scutite de la plata acesteia pentru anul respectiv.

(6) Instituțiile de credit rezultate dintr-o fuziune, precum și instituțiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare, dacă aceste procese au avut loc după plata cotizației anuale, sunt scutite de plată acesteia pentru anul respectiv.

(1) În situația în care Banca Națională a României, în baza fundamentării Fondului, consideră atins necesarul optim de resurse financiare acumulate la fondul de restructurare bancară poate decide suspendarea plății cotizațiilor anuale.

(2) În situațiile în care resursele fondului de restructurare bancară scad sub nivelul prevăzut la alin. (1), plata cotizațiilor anuale este reluată.

(1) În completarea atribuțiilor stabilite prin titlul I, Consiliul de administrație al Fondului, cu aprobarea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, adoptă deciziile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 60 alin. (3), art. 61 alin. (2), art. 62 și 63.

(2) Prevederile referitoare la atribuțiile directorului Fondului stabilite prin titlul I se aplică în mod corespunzător și pentru situațiile ce decurg din punerea în aplicare a prezentului titlu.

(1) Fondul are obligația să deruleze, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, toate operațiunile necesare constituirii și funcționării băncii-punte potrivit hotărârii Băncii Naționale a României, precum și pentru exercitarea calității de administrator delegat și, după caz, de acționar al unei instituții de credit.

(2) După primirea hotărârii Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României privind constituirea unei bănci-punte, Fondul depune documentația necesară înmatriculării în regim de urgență a băncii-punte la Oficiul Național al Registrului Comerțului.