Abrogat

(1) Fondul asigură efectuarea plății compensațiilor către deponenții garantați, potrivit condițiilor și limitelor stabilite în prezenta ordonanță.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 6 alin. (2), nu se datorează compensații pentru depozitele rezultate din tranzacții în legătură cu care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru infracțiunea de spălare a banilor, potrivit legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor.

(3) Stabilirea încadrării depozitelor în categoria celor prevăzute la alin. (2) se realizează de Fond, pe baza informațiilor primite de la autoritățile competente, de la instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile ori de la lichidatorul desemnat de instanță, după caz.

(4) Deponenții garantați sunt exceptați de la aplicarea oricăror comisioane, taxe ori impozite pentru compensațiile primite.

(1) Fondul are obligația de a lua toate măsurile necesare punerii la dispoziția deponenților garantați, prin intermediul instituțiilor de credit mandatate potrivit art. 22 alin. (1), a sumelor reprezentând compensații cuvenite într-un termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile, conform art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau (îi).

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), Banca Națională a României poate aproba, la solicitarea Fondului, în circumstanțe absolut excepționale, prelungirea cu maximum 10 zile lucrătoare a termenului pentru punerea compensațiilor la dispoziția deponenților garantați.

(3) Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1), în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, Fondul stabilește data începerii plății compensațiilor, perioada în care plățile se efectuează prin intermediul instituțiilor de credit mandatate, modalitatea de plată a compensațiilor și asigură publicarea în cel mai scurt timp pe pagina de internet a Fondului și în cel puțin două cotidiene de circulație națională a informațiilor necesare pentru intrarea în posesia compensațiilor.

(4) Informațiile prevăzute la alin. (3) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

a) instituțiile de credit care sunt mandatate să efectueze plata compensațiilor, inclusiv unitățile teritoriale ale acestora;

b) perioada în care plata compensațiilor se efectuează prin unitățile instituțiilor de credit mandatate;

c) procedura de obținere a compensațiilor de către deponenții care nu s-au prezentat pentru a intră în posesia acestora în perioada prevăzută la lit. b);

d) modalitățile de plată, documentele, condițiile și formalitățile necesare pentru obținerea compensației;

e) procedura de soluționare a contestațiilor referitoare la datele cuprinse în listele în baza cărora se realizează plata compensațiilor.

(5) Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile și instituția de credit ce a fost mandatată pentru efectuarea plății compensațiilor au obligația de a publică informațiile menționate la alin. (4) la sediul tuturor unităților lor teritoriale.

(6) Termenele și perioada prevăzute la alin. (1)-(4) pentru punerea la dispoziție a compensațiilor și pentru efectuarea plăților prin instituțiile de credit mandatate nu vor putea fi invocate de Fond pentru a refuza plata compensației unui deponent garantat care nu a fost în măsură să își valorifice acest drept în termenele respective.

(1) Deponenții garantați care au nemulțumiri legate de compensații pot sesiza Fondul, în scris, pentru soluționarea situației lor.

(2) Fondul este obligat să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.

(3) În situația în care persoanele menționate la alin. (1) nu sunt mulțumite cu soluția conținută de răspunsul Fondului, se pot adresa instanței judecătorești competente.

(1) Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite Fondului în ziua următoare constatării indisponibilității depozitelor informațiile prevăzute la art. 8 alin. (1).

(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite Fondului orice informații rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateței informațiilor transmise potrivit alin. (1).

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță poate transmite Fondului informațiile de care nu a avut cunoștință în termenul prevăzut la alin. (2) și după expirarea acestui termen.

(1) În vederea efectuării plății compensațiilor, Fondul mandatează una sau mai multe instituții de credit, selectate pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.

(2) Până la sfârșitul lunii februarie a fiecărui an, Consiliul de administrație al Fondului stabilește pentru perioada următoarelor 12 luni, cu aprobarea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, instituțiile de credit mandatate potrivit alin. (1).

(1) Fără a aduce atingere altor drepturi ale deponenților garantați, Fondul se subrogă în drepturile acestora pentru o sumă egală cu suma compensației datorate potrivit listei finale a compensațiilor de plătit, prevăzută la art. 21.

(2) În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (îi), Fondul înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în registrul grefei tribunalului suma compensațiilor pe care urmează a le plăti deponenților garantați, rezultată din situația întocmită conform art. 21.

(3) În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i), a fost instituită măsura administrării speciale și, ulterior, Banca Națională a României a dispus încetarea administrării speciale și reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare, indisponibilizarea depozitelor încetează de la data la care Banca Națională a României a dispus reluarea activității instituției de credit, aceasta, prin excepție de la prevederile alin. (1), fiind obligată față de Fond la plata imediată a sumei corespunzătoare plăților efectuate de acesta pentru compensarea depozitelor garantate.

(1) Pentru realizarea obiectivelor procedurii de lichidare, Fondul poate angaja prin contract persoane fizice, firme sau instituții specializate în activitatea de lichidare ori consultanță în acest domeniu. Desemnarea instituției sau firmei se va face prin licitație publică.

(2) În cazul persoanelor fizice, plata contravalorii prestațiilor se va stabili prin negociere, sub forma unei sume forfetare ori a unor procente din valoarea recuperată, procente ce pot fi diferențiate în funcție de condițiile stabilite de Fond pentru prestațiile respective.

(1) Creanțele Fondului asupra unei bănci-punte, aferente finanțării preluării de active și pasive și constituirii și funcționării băncii-punte, vor fi compensate din vânzarea acesteia.

(2) În situația încetării de drept a valabilității autorizației băncii-punte, creanțele Fondului asupra băncii-punte au rangul de prioritate prevăzut de legislația în domeniul falimentului instituțiilor de credit pentru creanțele rezultate din depozite garantate.