(1) Planul de restructurare eșuează în situația în care măsurile de restructurare a debitorului inclusiv măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare, cu excepția înlesnirilor la plată, nu sunt implementate la termenele stabilite în plan și după notificarea debitorului potrivit art. 9 alin. (2) acesta nu prezintă un plan de restructurare ajustat sau nu realizează măsurile în termenul stabilit de persoana/persoanele care supraveghează debitorul. Planul de restructurare eșuează și în situația în care înlesnirea la plată își pierde valabilitatea.
(2) Înlesnirea la plată își pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 9 alin. (3) . Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității înlesnirii la plată, care se comunică debitorului.
(3) Pierderea valabilității înlesnirii la plată atrage:
a) începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă. Dispozițiile art. 21 rămân aplicabile;
b) pierderea valabilității amânării la plată a dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor, precum și a obligațiilor bugetare principale amânate la plată. În acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilității înlesnirii la plată se comunică debitorului și decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor datorate de debitor, precum și a obligațiilor bugetare principale amânate la plată.
(4) În cazul pierderii valabilității înlesnirii la plată, pentru obligațiile bugetare rămase de plată din restructurare, se datorează de la data emiterii deciziei de înlesnire la plată dobânzi potrivit art. 174 din Codul de procedură fiscală .