(1) Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile emise de Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate fiscală competența.
(2) În vederea obținerii autorizației pentru ca un loc sa funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competența, în modul și sub forma prevăzute în norme.
(3) Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:
a) amplasarea și natura locului;
b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 14.
(4) Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație din partea proprietarului, prin care se confirma permisiunea de acces pentru personalul cu atribuții de control.