Abrogată

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 se instituie sistemul de antrepozitare fiscală.

(2) Sistemul de antrepozitare fiscală se aplică produselor cuprinse în următoarele grupe de produse: alcool și băuturi alcoolice, produse din tutun și uleiuri minerale.

(3) Producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea produselor accizabile prevăzute la alin. (2).

(4) Producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune de fabricare, procesare sau modificare sub orice formă a acestora.

(1) Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile emise de Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate fiscală competența.

(2) În vederea obținerii autorizației pentru ca un loc sa funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competența, în modul și sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:

a) amplasarea și natura locului;

b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 14.

(4) Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație din partea proprietarului, prin care se confirma permisiunea de acces pentru personalul cu atribuții de control.

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deținerea, depozitarea și/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitata trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potențiale este mai mare de 50.000 euro;

b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest spațiu fără plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează sa funcționeze ca antrepozitar autorizat, aceasta sa nu fi fost condamnata definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidență în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează sa funcționeze ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice sa nu fi fost condamnați definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidență în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul ca poate îndeplini cerințele prevăzute la art. 14.

(1) Autorizația va conține următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile și natura activității;

d) capacitatea maxima de depozitare în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operațiuni de depozitare;

e) nivelul garanției financiare;

f) perioada de valabilitate a autorizației;

g) orice alte informații relevante pentru autorizare.

(2) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscală competența.

(3) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris o dată cu motivele luării acestei decizii.

(4) În cazul în care autoritatea fiscală competența a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceasta decizie, conform prevederilor legislației în vigoare.

a) să depună la autoritatea fiscală competența o garanție financiară care să acopere riscul de neplata a accizelor pentru produsele accizabile care sunt produse, primite, depozitate sau expediate din antrepozitul fiscal. Garanțiile pot îmbracă mai multe forme, și anume: depozite în numerar, ipoteci, garanții bancare sau garanții personale. Modul de calcul, suma și durata oricărei garanții financiare impuse prin aceasta ordonanța sunt prezentate în normele metodologice prevăzute la art. 16 alin. (1);

b) sa instaleze și sa mențină încuietori, sigilii, instrumente de măsura sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) sa țină evidente exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidentele corespunzătoare la cererea autorităților fiscale;

d) sa țină un sistem corespunzător de evidenta a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate;

e) să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zona a antrepozitului fiscal în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritățile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităților fiscale competente;

h) sa cerceteze și să raporteze către autoritățile fiscale competente orice pierdere, lipsa sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) sa înștiințeze autoritățile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanției financiare constituite în conformitate cu lit. a);

j) să se conformeze cu orice alte cerințe impuse de îndeplinirea prevederilor legale.

(1) Pentru obținerea autorizațiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1 ianuarie 2004, persoanele care intenționează să fie antrepozitari autorizați pot depune la Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003, cereri în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3).

(2) Emiterea autorizațiilor de antrepozite fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului Finanțelor Publice prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(3) Autorizațiile se eliberează în termen de 30 de zile de la data depunerii documentației complete.

(1) Ministerul Finanțelor Publice va emite în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, norme metodologice de aplicare a prevederilor secțiunii privind sistemul de antrepozitare fiscală, care vor fi supuse aprobării Guvernului.

(2) Toate autorizațiile emise în cursul anului 2003 în baza Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producția, importul și comercializarea uleiurilor minerale sunt valabile până la data de 31 decembrie 2003.

(3) În cazul agenților economici autorizați potrivit prevederilor Legii nr. 521/2002 , ale căror autorizații expira după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, valabilitatea acestor autorizații se prelungește de drept până la data de 31 decembrie 2003, cu condiția plății taxei de autorizare legale, calculată proporțional cu perioada de valabilitate rămasă.