(1) Autorizația va conține următoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile și natura activității;
d) capacitatea maxima de depozitare în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operațiuni de depozitare;
e) nivelul garanției financiare;
f) perioada de valabilitate a autorizației;
g) orice alte informații relevante pentru autorizare.
(2) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscală competența.
(3) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris o dată cu motivele luării acestei decizii.
(4) În cazul în care autoritatea fiscală competența a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceasta decizie, conform prevederilor legislației în vigoare.