Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare

(1) Stabilirea cadrului general pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare publice se face prin contractul de activitate al companiei naționale care administrează infrastructura, încheiat cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998

(2) Calculul tarifului pentru utilizarea infrastructurii feroviare publice și încasarea acestuia revin administratorului infrastructurii.

(3) În cazul în care administratorul infrastructurii, potrivit prevederilor legale, prin organizare sau prin mecanismele de luare a deciziilor, nu este independent de activitățile de operator feroviar, funcțiunile descrise în acest capitol, cu excepția perceperii tarifelor, vor fi preluate de un organism de tarifare independent prin cadrul legal existent, prin organizare sau prin mecanismele de luare a deciziilor.

(4) Administratorul infrastructurii cooperează cu administratori de infrastructură din alte state, astfel încât să asigure utilizarea eficientă a Rețelei transeuropene de transport feroviar de marfă. În acest scop administratorul infrastructurii va acționa cu administratori de infrastructură din alte state la stabilirea unor organizări comune care sunt necesare. Orice cooperare sau organizare comună este supusă reglementărilor prevăzute în prezenta ordonanță.

(5) Administratorul infrastructurii trebuie să asigure că sistemul de tarifare se bazează pe aceleași principii aplicate pe întreaga rețea, exceptând cazul prevăzut la art. 8 alin. (3).

(6) Administratorul infrastructurii trebuie să asigure aplicarea sistemului de tarifare astfel încât operatorii de transport feroviar care efectuează prestații de servicii de un tip echivalent, în zone de piață similare, să fie supuși unor tarife echivalente și nediscriminatorii și că tarifele aplicate în mod efectiv sunt în conformitate cu regulile prevăzute în documentul de referință al rețelei.

(7) Administratorul infrastructurii trebuie să respecte confidențialitatea din punct de vedere comercial a informațiilor care îi sunt comunicate de solicitanți.

(1) Operatorii de transport feroviar își pot exercita dreptul de a beneficia, pe o bază nediscriminatorie, de setul minim de prestații și de acces, prin intermediul rețelei, la facilitățile de servicii prevăzute în anexa nr. 2. Serviciile prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2 sunt furnizate în mod nediscriminatoriu, iar cererile operatorilor de transport feroviar nu pot fi respinse decât dacă există opțiuni alternative în condițiile pieței.

(2) Dacă administratorul infrastructurii furnizează unul dintre serviciile descrise la pct. 3 din anexa nr. 2, ca prestații suplimentare, el trebuie să le furnizeze oricărui operator de transport feroviar care solicită acest lucru.

(3) Operatorii de transport feroviar pot solicita în plus administratorului infrastructurii sau altor furnizori un set de prestații auxiliare, prevăzute la pct. 4 din anexa nr. 2.

(1) Conturile administratorului infrastructurii, în condiții normale de activitate și în raport cu perioada pentru care se încheie contractul de activitate prevăzut la art. 4, trebuie să prezinte un echilibru între, pe de o parte, veniturile încasate din aplicarea tarifelor de utilizare a infrastructurii, excedentele rezultate din alte activități comerciale și finanțarea de către stat și, pe de altă parte, cheltuielile de infrastructură.

(2) Administratorul infrastructurii poate fi încurajat prin unele măsuri stimulative să reducă costurile de furnizare a serviciilor pe infrastructură și nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii, în condițiile legii, respectându-se în totalitate cerințele în materie de siguranță a traficului, cu menținerea și îmbunătățirea parametrilor infrastructurii feroviare.

(3) Măsurile stimulative menționate la alin. (2) vor fi prevăzute în contractul de activitate.

(4) În cadrul contractului de activitate prevederile contractului și structura plăților destinate asigurării mijloacelor financiare ale administratorului infrastructurii sunt convenite în prealabil și acoperă întreaga durată a contractului.

(5) Metoda de repartizare a costurilor, stabilită în conformitate cu reglementările în vigoare, trebuie să fie actualizată periodic, în concordanță cu cele mai avansate practici internaționale.

(1) Tarifele de utilizare a infrastructurii sunt plătite administratorului infrastructurii, iar acesta le utilizează la finanțarea activităților sale.

(2) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii poate solicita administratorului infrastructurii să furnizeze orice informații necesare cu privire la tarifele practicate. În această privință administratorul infrastructurii trebuie să fie în măsură să dovedească faptul că tarifele de utilizare a infrastructurii, facturate în fapt oricărui operator de transport feroviar, prin aplicarea prevederilor art. 4-12, sunt în conformitate cu metoda de repartizare a costurilor, cu reglementarea și, dacă este cazul, cu baremurile stabilite în documentul de referință al rețelei.

(3) Tarifele percepute pentru setul minim de prestații prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 2, precum și pentru utilizarea infrastructurii feroviare și serviciile prevăzute în anexa nr. 2 trebuie să fie egale cu costul direct rezultat din utilizarea infrastructurii și serviciile furnizate, cu excepția prevederilor alin. (4)-(7) și ale art. 8.

(4) Tariful de utilizare a infrastructurii poate include un tarif suplimentar aferent cazului de insuficiență a capacităților, pe secțiunea identificabilă a infrastructurii, pe durata perioadelor de saturare.

(5) Tariful de utilizare a infrastructurii poate include un tarif suplimentar aferent costului efectelor pe care exploatarea trenurilor le are asupra mediului. Acest tarif suplimentar este diferențiat în funcție de amploarea efectului produs.

(6) Tariful suplimentar stabilit conform prevederilor alin. (5), care conduce la o creștere a valorii globale a încasărilor realizate de administratorul infrastructurii, nu se poate aplica decât dacă se utilizează, la un nivel comparabil, și în cazul modurilor de transport concurente.

(7) În absența unui nivel de tarifare comparabil al efectelor asupra mediului, aplicabil altor moduri de transport concurente, această modificare nu trebuie să aducă o schimbare a valorii globale a încasărilor realizate de administratorul infrastructurii. Dacă s-a introdus un nivel comparabil de tarifare al efectelor asupra mediului pentru transportul feroviar și pentru alte moduri de transport concurente și dacă aceasta conduce la o creștere a încasărilor, modul de repartizare a acestor încasări suplimentare se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(8) Pentru a se evita unele variatii disproporționate nedorite, tarifele de utilizare menționate la alin. (3)-(7) pot fi exprimate sub forma de medii calculate pe o gama suficienta de servicii feroviare și de perioade de timp. Mărimea relativă a tarifelor de utilizare a infrastructurii este în raport cu costurile aferente diferitelor servicii.

(9) Prezentul articol nu se referă la furnizarea serviciilor prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2. La stabilirea tarifelor serviciilor menționate la pct. 2 din anexa nr. 2 se tine seama de situația concurentei la căile ferate.

(10) Dacă serviciile prevăzute la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2, ca prestații suplimentare și auxiliare, nu sunt propuse decât de un singur furnizor, tariful de utilizare impus pentru un asemenea serviciu este în concordanta cu costul prestației, calculat în funcție de gradul real de utilizare.

(11) Se pot percepe tarife suplimentare pentru diminuarea capacității infrastructurii feroviare, în scopul întreținerii acesteia. Aceste tarife suplimentare nu pot fi mai mari decât valoarea netă a pierderii suportate de administratorul de infrastructură în urma efectuării operațiunilor de întreținere, pierdere care trebuie recuperată.

(1) Pentru recuperarea totală a costurilor administratorului infrastructurii se pot percepe, dacă piața se pretează la aceasta, unele majorări bazate pe principii eficiente, transparente și nediscriminatorii, garantând în același timp o competitivitate optimă, în special pentru transportul feroviar internațional de marfă. Sistemul de tarifare trebuie să respecte sporurile de productivitate realizate de operatorii de transport feroviar.

(2) Peste nivelul tarifelor calculate conform prevederilor art. 7 se poate aplica un indice de rentabilitate, dacă piața se pretează la aceasta.

(3) Pentru proiecte de investiții specifice care se vor realiza sau care au fost realizate cu cel mult 15 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, administratorul infrastructurii poate stabili sau menține tarife de utilizare mai ridicate, bazate pe costul pe termen lung al unor asemenea proiecte, în măsura în care aceste creșteri ale costurilor se regăsesc în cheltuielile administratorului infrastructurii și în măsura în care este vorba de proiecte destinate creșterii randamentului și/sau a rentabilității, proiecte care în caz contrar nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. Asemenea prevederi în materie de tarifare pot cuprinde și unele acorduri privind partajarea riscurilor legate de unele investiții noi.

(4) Pentru a se evita orice discriminare se procedează astfel încât tariful mediu de utilizare și tariful marginal de utilizare ale infrastructurii să fie comparabile pentru o utilizare echivalentă a infrastructurii și astfel încât pentru serviciile comparabile, furnizate pe același segment de piață, să fie aplicate aceleași tarife de utilizare. În documentul de referință al rețelei administratorul infrastructurii trebuie să precizeze că sistemul de tarifare răspunde acestor cerințe, fără a dezvălui informații comerciale cu caracter confidențial.

(5) Dacă administratorul infrastructurii intenționează să modifice elementele esențiale ale sistemului de tarifare menționat la alin. (1) și (2), el trebuie să informeze public despre aceasta în publicația proprie de specialitate cu cel puțin 3 luni înainte.

(1) Prin derogare de la art. 7 alin. (3), orice reducere acceptată a tarifelor percepute unui operator de transport feroviar de către administratorul infrastructurii, pentru o prestație de serviciu, oricare ar fi aceasta, trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute în prezentul articol.

(2) Cu excepția alin. (3), reducerile sunt destinate exclusiv economiei reale de cost administrativ realizate de administratorul infrastructurii. Pentru a se stabili nivelul de reducere nu se ține seama de acele economii care au fost deja incluse în tariful de utilizare perceput.

(3) Administratorul infrastructurii poate institui sisteme de reducere care să se adreseze tuturor utilizatorilor de infrastructură și care acordă, pentru fluxuri de circulație specificate, reduceri limitate în timp, în scopul de a se încuraja dezvoltarea unor noi servicii feroviare, sau reduceri care favorizează utilizarea unor linii care sunt folosite mult sub capacitatea lor.

(4) Reducerile nu pot fi aplicate decât la tarifele percepute pentru o secțiune determinata a infrastructurii.

(5) Sisteme de reduceri similare se aplică la servicii similare.

(1) Prin hotărâre a Guvernului, avizată de Consiliul Concurenței, se poate institui, pe o durată limitată, un sistem de compensare a costurilor incluse în tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare, care nu sunt suportate de operatorii de transport care utilizează alte moduri de transport.

(2) Administratorul de infrastructură feroviară care beneficiază de o compensare și se bucură de un drept exclusiv este obligat să ofere avantaje comparabile pentru utilizatori.

(3) Metodologia utilizata și calculele efectuate pentru sistemul de compensare trebuie incluse în hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1). Pe baza acestora se poate face dovada costurilor specifice ale infrastructurii de transport concurente, care nu sunt acoperite și care pot să fie evitate de către transportul feroviar, iar aplicarea sistemului să se facă în mod nediscriminatoriu.

(1) Prin stabilirea unui sistem de creștere a performanțelor, sistemele de tarifare a infrastructurii trebuie să încurajeze operatorii de transport feroviar și administratorul infrastructurii să micșoreze defectările și să îmbunătățească performanțele rețelei feroviare. Acest sistem poate să cuprindă sancțiuni în cazul unor acțiuni care se află la originea unor defectări ale rețelei, compensări pentru agenții economici care suportă efectele acestor defectări produse, precum și bonificații în cazul unor performanțe bune ce depășesc previziunile.

(2) Principiile de baza ale sistemului de îmbunătățire a performantelor se aplică pentru totalitatea rețelei.

(1) Administratorul infrastructurii poate percepe un tarif corespunzător pe capacitățile de infrastructură solicitate, dar care nu sunt utilizate. Acest tarif încurajează o utilizare eficientă a capacităților de infrastructură.

(2) Administratorul infrastructurii trebuie să informeze orice parte interesată despre capacitățile de infrastructură alocate operatorilor de transport feroviar utilizatori.