(1) Toți utilizatorii finali ai serviciilor prevăzute la alin. (2) , inclusiv utilizatorii de posturi telefonice publice cu plată, pot accesa în mod gratuit și fără a folosi niciun mijloc de plată, prin intermediul comunicațiilor de urgență, serviciile de urgență, prin utilizarea numărului european unic de urgență 112 ori a altor numere naționale de urgență.
(2) Prin decizie a ANCOM se stabilesc măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul național de numerotație ori din planurile de numerotație internaționale, oferă acces utilizatorilor finali la numărul european unic de urgență 112 ori la alte numere naționale de urgență, prin intermediul comunicațiilor de urgență către cel mai adecvat PSAP.
(3) În cazul rețelelor de comunicații electronice care nu sunt destinate publicului dar care permit apeluri către rețelele publice de comunicații electronice, prin dispozițiile cadrului legislativ național privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență se stabilesc măsuri care să promoveze accesul la serviciile de urgență, prin utilizarea numărului european unic de urgență 112 ori altor numere naționale de urgență, în special atunci când furnizorul unei astfel de rețele nu oferă o alternativă și un acces facil la un serviciu de urgență.
(4) Toate comunicațiile de urgență către numărul european unic de urgență 112 ori către alte numere naționale de urgență trebuie să fie tratate și să primească un răspuns adecvat, conform cadrului legislativ național privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență.
(5) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice au obligația de a asigura rutarea comunicațiilor de urgență către numărul european unic de urgență 112 ori către alte numere naționale de urgență, conform cadrului legislativ național privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, indiferent dacă aceste comunicații de urgență sunt inițiate în rețeaua proprie sau în alte rețele publice de comunicații electronice, în măsura în care pentru alte comunicații de urgență decât apelurile, rutarea este tehnic fezabilă. Rutarea comunicațiilor de urgență către numărul european unic de urgență 112 ori către alte numere naționale de urgență va fi asigurată cu prioritate, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2008 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2008 , cu modificările și completările ulterioare.
(6) În măsura în care este tehnic fezabil, comunicațiile de urgență inițiate de la echipamentele terminale mobile ale utilizatorilor finali aflați într-o zonă din afara ariei de acoperire a propriei rețele vor fi preluate de către furnizorii de servicii de comunicații electronice la puncte mobile destinate publicului care asigură furnizarea serviciului în acea zonă, cu condiția ca echipamentul terminal să fie compatibil din punct de vedere tehnic cu rețeaua din zona respectivă.
(7) Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul național de numerotație ori din planurile de numerotație internaționale, au obligația de a lua măsuri astfel încât utilizatorii finali cu dizabilități de auz și/sau de vorbire sau cu afecțiuni auditive și/sau tulburări de vorbire dovedite de un document medical să beneficieze de acces la numărul european unic de urgență 112 ori la alte numere naționale de urgență, prin intermediul comunicațiilor de urgență, în condiții echivalente celor de care beneficiază ceilalți utilizatori finali, în conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2019/882.
(8) Prin dispozițiile cadrului legislativ național privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență pot fi stabilite măsuri suplimentare celor prevăzute la alin. (7) , în vederea asigurării accesului utilizatorilor finali cu dizabilități la serviciile de urgență.
(9) Prin decizie a ANCOM se pot stabili măsurile pe care furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere destinate publicului trebuie să le ia în vederea asigurării respectării prevederilor alin. (7) și (8) .
(10) În măsura în care este fezabil, ANCOM și administratorul Sistemului național unic pentru apeluri de urgență iau măsurile corespunzătoare ca utilizatorii finali cu dizabilități din străinătate, în special cei cu dizabilități de auz și/sau vorbire, să poată apela fără o înregistrare prealabilă, în condiții echivalente celor de care beneficiază ceilalți utilizatori finali, serviciile de urgență atunci când aceștia călătoresc în România.
(11) Măsurile stabilite potrivit prevederilor alin. (10) urmăresc să asigure interoperabilitatea cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, având în vedere în cea mai mare măsură posibilă standardele sau specificațiile europene prevăzute la art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 , aprobată prin Legea nr. 113/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
(12) Furnizorii prevăzuți la alin. (2) au obligația de a pune la dispoziția celui mai adecvat PSAP al administratorului Sistemului național unic pentru apeluri de urgență informația de localizare primară, imediat după momentul inițierii comunicației de urgență, precum și, după caz, alți parametri tehnici de rețea, stabiliți în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2008 , cu modificările și completările ulterioare, care contribuie la localizarea echipamentului terminal, iar, acolo unde este disponibilă, și informația de localizare obținută pe baza echipamentului terminal, pentru comunicațiile de urgență inițiate către numărul european unic de urgență 112 ori către alte numere naționale de urgență.
(13) Furnizorii prevăzuți la alin. (2) au obligația de a suporta toate costurile determinate de stabilirea și transmiterea informației de localizare potrivit dispozițiilor alin. (12) , indiferent de mijloacele tehnice de transmisie utilizate.
(14) După consultarea OAREC, prin decizie a ANCOM se stabilesc condițiile de furnizare a informațiilor de localizare potrivit alin. (12) , astfel încât să se asigure acuratețea și fiabilitatea acestora.
(15) Prin decizie a ANCOM se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existența, utilizarea și accesibilitatea numărului european unic de urgență 112, precum și a condițiilor de furnizare către Serviciul de urgență 112 a informațiilor de localizare, inclusiv prin impunerea obligației de a oferi aceste informații în cadrul listelor privind abonații telefonici, în documentele destinate utilizatorilor finali și în facturi, precum și prin măsuri care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene sau utilizatorii finali cu dizabilități.
(16) În cazul utilizatorilor finali cu dizabilități, măsurile de informare prevăzute la alin. (15) sunt realizate în formate accesibile acestora, adaptate diferitelor tipuri de dizabilități.
(17) ANCOM și administratorul Sistemului național unic pentru apeluri de urgență iau toate măsurile necesare pentru aplicarea actelor delegate emise de Comisia Europeană potrivit art. 109 alin. (8) din Codul european al comunicațiilor electronice, care completează dispozițiile alin. (2) și alin. (7)-(14) , în vederea asigurării compatibilității, interoperabilității, calității, fiabilității și continuității comunicațiilor de urgență, pentru soluțiile care privesc informațiile de localizare a utilizatorilor finali, accesul pentru utilizatorii finali cu dizabilități și rutarea către cel mai adecvat PSAP.
(18) La solicitarea OAREC sau a organizației responsabile cu menținerea bazei de date a numerelor E.164 ale serviciilor de urgență din statele membre, administratorul Sistemului național unic pentru apeluri de urgență comunică datele privind numerele E.164 ale serviciilor de urgență din România, utilizate pentru a asigura contactarea reciprocă dintr-un stat membru în altul.