OUG 113/2009 · 75 articole
(1) Orice entitate care intenționează să presteze servicii de plată pe teritoriul României trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activități.
(2) Banca Națională a României poate acorda autorizație doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Banca Națională a României acordă autorizație unei entități doar dacă informațiile și documentele care însoțesc cererea respectă toate cerințele prevăzute de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia și evaluarea proiectului prezentat este favorabilă.
(2) În scopul aplicării alin. (1) , Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naționale a României, la cererea acesteia, informații cu privire la persoane și entități expuse la risc de spălare a banilor și finanțare a actelor de terorism.
(3) În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Națională a României poate consulta și alte autorități cu competențe relevante.
Sediul real al instituției de plată autorizate de Banca Națională a României trebuie să se situeze pe teritoriul României.
Banca Națională a României acordă autorizația numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, instituția de plată dispune de un cadru formal de administrare a activității de prestare de servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, de proceduri eficiente de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă și de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase. Cadrul de administrare, procedurile și mecanismele trebuie să fie cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția de plată.
În cazul în care instituția de plată este implicată și în alte activități comerciale decât prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8 , Banca Națională a României poate dispune constituirea unei entități distincte pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activități comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situației financiare a instituției de plată, fie capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea respectarea de către instituția de plată a tuturor obligațiilor impuse de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia.
(1) Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate.
(2) În scopul alin. (1) , persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată sunt, în funcție de forma de organizare juridică și de tipul activităților desfășurate:
a) administratorii, asociații comanditați, directorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului, ai instituțiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii de plată; sau
b) în cazul instituțiilor de plată care nu au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfășurarea activității de prestare de servicii de plată.
(3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților.
Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate este adecvată.
Dacă între instituția de plată, persoană juridică română, și alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă aceste legături ori dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția de plată are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcțiilor sale de supraveghere.
Autorizația emisă de Banca Națională a României permite instituției de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizație în orice stat membru, în condițiile prevăzute în secțiunea a 7-a .
Fără a se aduce atingere dispozițiilor prezentului titlu, Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației, precum și criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 15 alin. (1) și la art. 16 .
(1) Instituțiile de plată trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial ce nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a:
a) 20.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. f) ;
b) 50.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. g) ;
c) 125.000 euro, dacă prestează oricare dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. a)-e) .
(2) Instituțiile de plată care prestează servicii de plată pentru care se aplică niveluri ale capitalului inițial diferite, potrivit alin. (1) , trebuie să dispună de un nivel al capitalului inițial care se situează la nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile.
(1) Instituțiile de plată pot deschide și menține conturi de plăți pentru clienții lor, destinate exclusiv executării operațiunilor de plată.
(2) Instituțiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
(3) Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile și nici emitere de monedă electronică în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
(1) Instituțiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d) , e) și g) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) creditul are caracter accesoriu și este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operațiuni de plată;
b) creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condițiile prevăzute în secțiunile a 6-a și a 7-a este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăși 12 luni;
c) creditul nu este acordat din fondurile primite sau deținute în scopul executării unor operațiuni de plată;
d) nivelul fondurilor proprii ale instituției de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naționale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate.
(1¹) Instituțiile de plată desfășoară activitatea de creditare prevăzută la alin. (1) în conformitate cu regulile unei practici prudente și sănătoase, cu respectarea prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor emise în aplicare.
(2) Instituțiile de plată pot acorda alte credite decât cele prevăzute la alin. (1) cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.
(1) Pe lângă prestarea serviciilor de plată enumerate la art. 8 , instituțiile de plată pot desfășura următoarele activități:
a) prestarea unor servicii operaționale și conexe legate de serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea executării operațiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activități de păstrare în custodie sau stocarea și procesarea datelor;
b) administrarea sistemelor de plăți;
c) activități comerciale, altele decât prestarea de servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil.
(2) Activitățile menționate la alin. (1) pot fi realizate de instituțiile de plată pe teritoriul României, cu respectarea legislației naționale în materie.
În vederea obținerii autorizației pentru prestarea de servicii de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naționale a României o cerere însoțită de documentația și informațiile prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului titlu.
(1) Banca Națională a României evaluează și comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizației sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 24 .
(2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Națională a României confirmă îndeplinirea cerinței prevăzute la art. 24 sau, în situația în care nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 24 , comunică solicitantului documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor și informațiilor solicitate.
(3) Banca Națională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 24 , alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
(4) Solicitantul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.
(1) Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situații:
a) capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de dispozițiile legale în vigoare;
b) din evaluarea planului de activitate și a planului de afaceri prezentate rezultă că instituția de plată nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezentul titlu și în reglementările aplicabile;
c) cadrul de administrare a activității de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituția de plată și mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția de plată;
d) persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată nu au o bună reputație ori nu dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate;
e) calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate nu este adecvată;
f) legăturile strânse dintre instituția de plată și alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere;
g) dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția de plată are legături strânse sau dificultățile în aplicarea acestor dispoziții ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere;
h) nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.
(2) În cazul în care Banca Națională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde și motivele care au stat la baza acesteia.
(1) Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de plată în următoarele situații:
a) instituția de plată nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni;
b) autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) instituția de plată nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației ori alte condiții prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare;
d) continuarea activității instituției de plată de prestare de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăți;
e) ca sancțiune, potrivit art. 68 alin. (1) lit. e) ;
f) în oricare alte situații prevăzute de legislația națională.
(2) Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației se comunică în scris instituției de plată, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, și se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.
(3) Acționarii sau asociații instituției de plată pot hotărî renunțarea la autorizație și, dacă e cazul, dizolvarea entității, numai dacă pentru instituția de plată nu s-a deschis procedura insolvenței.
(4) În aplicarea alin. (3) , instituția de plată comunică Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv a asociaților, însoțită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligațiilor față de utilizatorii serviciilor de plată.
(5) Banca Națională a României aprobă solicitarea de renunțare la autorizație numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) și (4) .
(6) Autorizația unei instituții de plată își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații:
a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției de plată în urma căreia aceasta își încetează existența;
b) s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției de plată.
(7) Încetarea valabilității autorizației în situația prevăzută la alin. (6) , precum și hotărârea prin care se aprobă solicitarea de renunțare la autorizație se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.
(8) Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației și cea prin care se aprobă solicitarea de renunțare la autorizație produc efecte de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârile respective.
(9) De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8) , respectiv de la încetarea valabilității autorizației, entitățile nu mai pot presta servicii de plată.
(1) Instituțiile de plată trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.
(2) Instituțiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Națională a României să fie încredințată asupra adecvării metodei la situația concretă a instituției de plată. În caz contrar, Banca Națională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.
(3) Banca Națională a României stabilește prin reglementări emise în aplicarea prezentului titlu elementele care intră în calculul fondurilor proprii și alte cerințe legate de modul de determinare a acestora.
Fără a prejudicia dispozițiile art. 28 alin. (1) , pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituției de plată și a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Națională a României poate solicita unei instituții de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezultă din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28 sau să permită instituției de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezultă din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28 .
(1) Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii ale unei instituții de plată în cazul în care aceasta aparține unui grup din care mai face parte o altă instituție de plată, o instituție de credit, o societate de servicii de investiții financiare, o societate de administrare a portofoliului ori o societate de asigurări.
(2) Este interzisă utilizarea elementelor de fonduri proprii luate în calcul la determinarea nivelului fondurilor proprii aferent activității de prestare de servicii de plată pentru determinarea nivelului fondurilor proprii aferent altor activități comerciale decât prestarea serviciilor de plată prevăzute la art. 8 .
(1) Instituțiile de plată trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:
a) fondurile sunt evidențiate și păstrate separat de fondurile destinate activităților desfășurate de instituția de plată, altele decât prestarea de servicii de plată și, în cazul în care acestea sunt încă deținute de instituția de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plății și nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun într-un cont separat la o instituție de credit sau se investesc în active lichide și de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Națională a României;
b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare sau de o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituție de credit, care nu aparține grupului din care face parte instituția de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția de plată nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.
(2) Prin derogare de la prevederile legislației în materie, utilizatorii serviciilor de plată au prioritate față de alți creditori la distribuirea fondurilor protejate potrivit alin. (1) , în cazul în care instituția de plată nu își mai îndeplinește obligațiile, în particular în caz de insolvență a instituției de plată.
(1) În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituție de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosite pentru operațiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare instituția de plată aplică cerințele prevăzute la art. 31 .
(2) În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operațiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituțiile de plată pot aplica prevederile art. 31 doar unei părți reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operațiuni de plată, cu condiția ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Națională a României.
Instituțiile de plată pot să nu aplice dispozițiile art. 31 în cazul acelor utilizatori ai serviciilor de plată ale căror fonduri nu depășesc per utilizator echivalentul în lei a 100 euro.
(1) Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituțiile de plată constituie, regularizează și utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.
(2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Instituțiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează și conduc contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările specifice elaborate de Banca Națională a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.
(2) Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate ale instituțiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii statutari sau firme de audit.
(1) Pentru scopuri legate de supraveghere, instituțiile de plată transmit Băncii Naționale a României informații contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 8 și la serviciile operaționale și conexe prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) și distinct informații contabile referitoare la restul activităților desfășurate.
(2) Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituțiilor de plată care au obligația legală de auditare a situațiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de firma de audit a instituției de plată.
Instituțiile de plată sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României informațiile contabile prevăzute la art. 35 alin. (1) , precum și alte date și informații solicitate, la termenele și în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României.
(1) Auditorul statutar sau firma de audit al/a unei instituții de plată trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția de plată ori în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de plată, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția de plată care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității de servicii de plată;
b) este de natură să afecteze capacitatea instituției de plată de a funcționa în continuare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului statutar sau firmei de audit de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către aceștia a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției de plată are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit a activității de servicii de plată desfășurate.
(3) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției de plată a obligației de a informa Banca Națională a României conform alin. (1) și (2) nu constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia.
(4) Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției de plată pe parcursul acțiunii de audit.
Fără a aduce atingere prevederilor legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului sau altor dispoziții relevante ale legislației naționale, instituțiile de plată păstrează toate evidențele aferente serviciilor de plată prestate timp de cel puțin 5 ani de la terminarea operațiunii.
(1) Instituțiile de plată au obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terți realizarea unor funcții operaționale.
(2) Instituțiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursalele, agenții și entitățile către care externalizează activități.
Instituțiile de plată se asigură că agenții și sucursalele care acționează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.
(1) Instituțiile de plată care intenționează să presteze servicii de plată prin intermediul unui agent transmit Băncii Naționale a României o cerere, însoțită de informațiile și documentația prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.
(2) Banca Națională a României poate verifica informațiile transmise de instituția de plată care a solicitat desfășurarea activității prin intermediul agentului, pentru a se asigura de corectitudinea acestora.
(1) Instituțiile de plată pot utiliza un agent pentru prestarea de servicii de plată numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61 .
(2) În situația în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obținerea acestora.
(1) Banca Națională a României evaluează și comunică solicitantului decizia cu privire la o cerere de înregistrare a unui agent, în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării care îndeplinește cerința prevăzută la art. 41 alin. (1) .
(2) În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Națională a României confirmă îndeplinirea cerinței prevăzute la art. 41 alin. (1) sau, în situația în care nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 41 alin. (1) , comunică solicitantului documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor și informațiilor solicitate.
(3) Banca Națională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 41 alin. (1) , alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
(4) Solicitantul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 20 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de înregistrare a agentului.
(1) Banca Națională a României înscrie agentul în registrul prevăzut la art. 61 numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare. Dacă există dubii cu privire la acuratețea informațiilor primite despre agent, Banca Națională a României poate proceda la verificarea acestora.
(2) Banca Națională a României înregistrează un agent numai în cazul în care din evaluarea informațiilor și a documentelor care însoțesc cererea este încredințată că persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată desfășurate de către agent au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României.
(3) Dispozițiile art. 15 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Banca Națională a României respinge o cerere de înregistrare a unui agent dacă, din evaluarea realizată în condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare, rezultă una dintre următoarele situații:
a) persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată nu au o bună reputație ori nu dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate;
b) informațiile primite despre agent nu sunt corecte;
c) nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.
Banca Națională a României radiază agentul înregistrat în registrul prevăzut la art. 61 în situația în care nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare.
(1) Instituțiile de plată informează Banca Națională a României în cazul în care intenționează să externalizeze funcții operaționale aferente serviciilor de plată.
(2) La externalizarea funcțiilor operaționale importante instituția de plată trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calității mecanismelor de control intern ale instituției de plată și nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligațiilor instituțiilor de plată stabilite în prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare.
(1) Pentru scopul art. 47 , o funcție operațională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituției de plată de a se conforma permanent condițiilor de autorizare impuse în conformitate cu prezentul titlu și cu reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligații care îi revin în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență ori afectează semnificativ performanțele financiare, stabilitatea instituției de plată sau continuitatea prestării serviciilor de plată.
(2) Externalizarea funcțiilor operaționale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituția de plată a următoarelor condiții:
a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilității organelor de conducere;
b) relația și obligațiile instituției de plată în raport cu utilizatorii serviciilor sale de plată în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență nu sunt afectate;
c) nu se prejudiciază respectarea condițiilor impuse instituției de plată în vederea obținerii și menținerii autorizației în conformitate cu prezentul titlu și cu reglementările emise în aplicarea acestuia;
d) niciuna dintre condițiile impuse în vederea autorizării instituției de plată nu sunt înlăturate sau modificate.
O instituție de plată autorizată într-un alt stat membru poate presta pe teritoriul României serviciile de plată prevăzute de autorizație în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.
(1) Notificarea prevăzută la art. 49 trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României și, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și structura sa organizatorică.
(2) În cazul prestării de servicii de plată printr-un agent, notificarea trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției de plată, denumirea și sediul agentului, respectiv numele și adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României și, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligațiilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului și identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului.
(1) Ulterior notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Națională a României transmite acesteia opinia sa asupra intenției instituției de plată din respectivul stat membru de a desfășura activitate pe teritoriul României prin intermediul unui agent.
(2) În cazul în care, în urma analizării informațiilor privind agentul transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Națională a României nu este încredințată de corectitudinea acestora, informează în consecință autoritatea competentă din statul membru de origine.
(1) Ulterior primirii notificării transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu intenția unei instituții de plată de a desfășura activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale ori al unui agent, la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și alte autorități relevante furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării.
(2) În situația în care din consultarea realizată potrivit alin. (1) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin angajarea agentului sau prin deschiderea sucursalei ar putea crește riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ori în legătură cu proiectul de angajare a agentului sau de deschidere a sucursalei se efectuează, s-a efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operațiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, Banca Națională a României informează în consecință autoritatea competentă din statul membru de origine.
În situația în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obținerea acestora.
(1) Orice instituție de plată autorizată, persoană juridică română, care intenționează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naționale a României o cerere însoțită de informațiile prevăzute la alin. (2) .
(2) În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă informații privind denumirea și sediul instituției de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă și, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și structura organizatorică a acesteia și solicită opinia în legătură cu intenția instituției de plată de a presta servicii prin intermediul unei sucursale.
(3) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a sucursalei, Banca Națională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit alin. (2) .
(4) Banca Națională a Românie poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (3) .
(1) Instituțiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 61 .
(2) Instituțiile de plată pot presta servicii de plată în mod direct de la data la care Banca Națională a României realizează notificarea potrivit art. 54 alin. (2) și informează solicitantul asupra acestui fapt.
(1) Instituțiilor de plată autorizate, persoane juridice române, care intenționează să presteze servicii de plată pe teritoriul unui alt stat membru prin utilizarea agenților le sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile secțiunii a 4-a .
(2) În termen de 10 zile de la primirea cererii instituției de plată, Banca Națională a României comunică autorităților competente din statul membru gazdă informații privind denumirea și sediul instituției de plată, denumirea și sediul agentului, respectiv numele și adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă și, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligațiilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului și identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului și solicită opinia acestor autorități în legătură cu intenția instituției de plată.
(1) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a agentului, Banca Națională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit art. 56 alin. (2) .
(2) Instituțiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unui agent numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61 .
(3) Banca Națională a Românie poate radia agentul din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (1) .
(1) Instituțiile de plată pot desfășura activitățile prevăzute în autorizația acordată de Banca Națională a României în state terțe prin înființarea unei sucursale sau prin intermediul unui agent, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.
(2) Dispozițiile art. 7 și ale secțiunii a 4-a din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător.
Banca Națională a României stabilește prin reglementări condițiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 61 sucursala ori agentul stabilită/stabilit în state terțe și documentația care trebuie să însoțească cererea în vederea înscrierii.
Banca Națională a României poate respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispozițiilor art. 58 alin. (1) și dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția de plată, consideră că:
a) instituția de plată nu dispune de o situație financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă;
b) cadrul de administrare, procedurile și mecanismele prevăzute la art. 13 nu sunt adecvate;
c) cadrul legislativ existent în statul terț și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere;
d) instituția de plată nu îndeplinește alte cerințe prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia.
(1) Banca Națională a României organizează și administrează registrul instituțiilor de plată în care sunt evidențiate instituțiile de plată persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre și state terțe, precum și agenții instituțiilor de plată persoane juridice române.
(2) Registrul prevăzut la alin. 1 este public, accesibil on-line, este actualizat permanent și furnizează informații privind serviciile de plată pentru care a fost autorizată fiecare instituție de plată.
(1) Banca Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispozițiilor prezentului titlu și ale reglementărilor emise în aplicare.
(2) Banca Națională a României asigură supravegherea prudențială a instituțiilor de plată autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru activitatea de plăți desfășurată prin sucursalele și agenții acestora.
(3) Alineatele precedente nu implică faptul că Banca Națională a României are competențe de supraveghere a activităților comerciale ale instituției de plată, altele decât prestarea de servicii de plată prevăzute la art. 8 și activitățile enumerate la art. 23 alin. (1) lit. a) .
(1) Activitatea de supraveghere a instituțiilor de plată de către Banca Națională a României, în vederea verificării respectării cerințelor impuse în prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporțională, adecvată și adaptată riscurilor la care sunt expuse instituțiile de plată.
(2) Verificările la sediul entităților supravegheate se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României împuternicit în acest sens sau de către terțe persoane împuternicite de Banca Națională a României.
(3) Pentru exercitarea funcției de supraveghere Banca Națională a României este abilitată:
a) să solicite instituției de plată să furnizeze orice informație necesară pentru verificarea respectării cerințelor impuse prin prezentul titlu și reglementările emise în aplicarea acestuia;
b) să efectueze verificări la sediul instituției de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia și al oricărui agent al său sau al oricărei entități către care aceasta a externalizat activități;
c) să emită recomandări, instrucțiuni și să dispună măsuri;
d) să suspende sau să retragă autorizația.
(4) Instituțiile de plată vor permite personalului împuternicit al Băncii Naționale a României și terțelor persoane împuternicite de Banca Națională a României să le examineze evidențele, conturile și operațiunile, furnizând în acest scop toate documentele și informațiile cu privire la administrarea, controlul intern și operațiunile instituțiilor de plată, astfel cum vor fi solicitate de către acesta.
(5) Instituțiile de plată sunt obligate să transmită Băncii Naționale a României orice informații solicitate de aceasta pentru scopul realizării supravegherii.
(1) Banca Națională a României stabilește prin reglementări regimul instituțiilor de plată care desfășoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naționale a României.
(2) Nu se consideră încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a informațiilor existente în baza sa de date instituțiilor de plată.
(1) Modificările în situația instituțiilor de plată autorizate se comunică Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.
(2) În cazul achiziționării de participații calificate la instituția de plată, inclusiv prin majorarea participațiilor existente, Banca Națională a României aprobă sau se poate opune achiziției dacă, în urma evaluării realizate, constată că acționarul care deține participații calificate nu îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul titlu și reglementările emise în aplicare. Banca Națională a României se pronunță asupra achiziționării de participații calificate la instituția de plată în termen de 60 de zile de la data primirii documentelor și informațiilor complete, potrivit reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Pe perioada până la pronunțare, acționarul sau asociatul în cauză nu are drept de vot legat de deciziile privind activitatea de prestare de servicii de plată.
(1) Banca Națională a României poate dispune față de o instituție de plată, persoană juridică română, ori față de persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată ale instituției de plată și care încalcă dispozițiile prezentului titlu și ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia măsurile necesare în scopul înlăturării deficiențelor și a cauzelor acestora și/sau să aplice sancțiuni.
(2) Dacă, în procesul de supraveghere, constată existența unor circumstanțe care ar putea impieta asupra activității instituției de plată, Banca Națională a României poate dispune măsuri vizând desfășurarea prudentă a activității.
În aplicarea art. 65 , Banca Națională a României poate să dispună față de orice instituție de plată, persoană juridică română, următoarele măsuri, fără ca acestea să fie limitative:
a) să solicite instituției de plată creșterea nivelului fondurilor proprii peste cele prevăzute la art. 28 și 29 ;
b) să solicite instituției de plată utilizarea altei metode de determinare a necesarului de fonduri proprii;
c) să solicite instituției de plată conformarea cadrului de administrare, mecanismelor și procedurilor la cerințele prevăzute la art. 13 ;
d) să restricționeze sau să limiteze volumul activității, tipul de operațiuni desfășurate sau rețeaua de sucursale ale instituției de plată din țară și din străinătate;
e) să restricționeze desfășurarea activității de plată prin agenți sau să interzică desfășurarea activității în acest mod;
f) să solicite instituției de plată înlocuirea auditorului statutar sau firmei de audit;
g) să solicite instituției de plată constituirea unei entități distincte pentru desfășurarea activității de prestare a serviciilor de plată, în condițiile prevăzute la art. 14 .
Banca Națională a României poate aplica sancțiuni în cazurile în care constată că o instituție de plată, persoană juridică română, și/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată în cadrul instituției de plată se fac vinovate de:
a) încălcarea unei prevederi a prezentului titlu sau a reglementărilor date în aplicare;
b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României;
c) încălcarea oricărei condiții sau restricții prevăzute în autorizația acordată;
d) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziției financiare;
e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date și informații eronate către Banca Națională a României.
(1) În cazurile prevăzute la art. 67 , Banca Națională a României poate aplica următoarele sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă aplicabilă instituției de plată, de la 5.000 lei la 50.000 lei;
c) amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată în cadrul instituției de plată, între 1-6 salarii medii nete pe instituția de plată, conform situației salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;
d) retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată în cadrul instituției de plată;
e) suspendarea sau retragerea autorizației acordate instituției de plată.
(2) La individualizarea sancțiunii se ține seama de gravitatea faptei săvârșite, precum și de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei.
(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor, stabilite conform legislației aplicabile societăților comerciale, prezentului titlu și reglementărilor emise în aplicarea acestuia și cadrului intern de administrare.
Sancțiunile prevăzute la art. 68 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 66 sau independent de acestea.
În cazul în care persoanele care dețin participații calificate la instituția de plată nu îndeplinesc cerințele prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia, Banca Națională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situații. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancțiuni care pot fi aplicate instituției de plată ori persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acesteia, Banca Națională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente participațiilor deținute de acționarii sau asociații respectivi în privința deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată.
(1) Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu și în reglementările emise în aplicare, care constituie încălcări ale regimului prudențial, se face de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituțiile de plată, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediul instituției de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia și al oricărui agent al său sau al oricărei entități către care aceasta a externalizat activități.
(2) Actele cu privire la o instituție de plată, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentului titlu și reglementărilor se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. d) și e) , a căror aplicare este de competența consiliului de administrație.
(1) Aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
(2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(3) Aplicarea sancțiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.
(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentului titlu și reglementărilor emise în aplicare cu privire la o instituție de plată pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.
Dispozițiile art. 73 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Banca Națională a României nu se pronunță în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit prevederilor prezentului titlu și reglementărilor emise în aplicare.
Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 73 alin. (1) sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.
(1) Pentru exercitarea funcției de supraveghere, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine în legătură cu activitatea desfășurată de instituțiile de plată în mod direct, prin intermediul sucursalelor sau agenților ori în legătură cu entitățile către care instituțiile de plată au externalizat activități.
(2) În scopul alin. (1) , Banca Națională a României:
a) informează autoritățile competente din statul membru gazdă ori de câte ori intenționează să efectueze verificări la sediul sucursalei sau agentului instituției de plată ori al entității către care instituția de plată a externalizat activități, situate pe teritoriul statului membru gazdă;
b) comunică autorității competente din statul membru gazdă ori, după caz, din statul membru de origine, la cerere, toate informațiile relevante și, din proprie inițiativă, toate informațiile esențiale, în special în cazul în care se constată sau se suspectează că un agent, o sucursală sau o entitate către care se externalizează activități încalcă legislația în materie.
(3) Banca Națională a României poate delega autorității competente din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor instituțiilor de plată, agenților acestora sau entităților către care instituțiile de plată au externalizat activități, situate pe teritoriul statului membru gazdă.
(1) În cazul instituțiilor de plată dintr-un alt stat membru care desfășoară activitate sau au externalizat activități în România, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente din statul membru de origine și din alte state membre în care instituțiile de plată desfășoară activitate sau în care sunt situate entitățile către care instituțiile de plată au externalizat activități.
(2) În scopul exercitării funcției de supraveghere, autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituții de plată poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituțiilor de plată, agenților acestora sau entităților către care instituțiile de plată au externalizat activități. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop și cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României.
(3) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naționale a României să efectueze verificări la sediul sucursalelor instituțiilor de plată, agenților acestora sau entităților către care instituțiile de plată au externalizat activități, situate pe teritoriul României, caz în care Banca Națională a României procedează la efectuarea acestor verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terțe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea verificării respective.
Dispozițiile art. 76 și 77 nu aduc atingere obligațiilor ce revin autorităților competente de a supraveghea sau de a controla respectarea cerințelor stabilite de legislația în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și de Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri.
(1) Membrii consiliului de administrație, salariații Băncii Naționale a României, precum și terțele persoane împuternicite de Banca Națională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituțiilor de plată sunt obligați să păstreze secretul profesional asupra oricărei informații confidențiale de care iau cunoștință în cursul exercitării atribuțiilor lor, pe perioada în care dețin această calitate și după încetarea activității în cadrul băncii ori, după caz, a relațiilor cu banca.
(2) Nu sunt considerate informații confidențiale informațiile furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituția de plată să nu poată fi identificată.
(3) Schimbul de informații prevăzut la art. 80 trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităților respective.
(4) Dispozițiile alin. (1) și (3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislației penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informații confidențiale în anumite situații.
(1) Banca Națională a României colaborează cu autoritățile relevante din alte state membre cu atribuții privind prestatorii de servicii de plată, precum și cu Banca Centrală Europeană și băncile centrale din alte state membre.
(2) Banca Națională a României poate schimba informații cu:
a) autoritățile competente din alte state membre responsabile cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de plată;
b) Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre, în calitate de autorități monetare și de supraveghere și, dacă este cazul, alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plăți și decontare;
c) alte autorități relevante desemnate în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență, cu legislația în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, al protecției datelor cu caracter personal, cu legislația în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului ori cu alte acte normative aplicabile prestatorilor de servicii de plată.
Prezenta secțiune se completează cu dispozițiile privind secretul profesional și colaborarea Băncii Naționale a României cu alte autorități prevăzute în Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările ulterioare.
În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Banca Națională a României colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.