OUG 123/2007

Azi

Text integral · 30 articole

Titlul I — Dispoziții pentru reglementarea procedurii de trimitere în statele membre ale Uniunii Europene sau în state terțe a unor magistrați de legătură, în aplicarea Acțiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistrați de legătură, în scopul îmbunătățirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene

Articolul 1 — Scop

Prezentul titlu creează cadrul juridic pentru trimiterea, pe baza unor înțelegeri bilaterale sau a unor acorduri multilaterale, a unor magistrați de legătură în state membre ale Uniunii Europene sau, dacă este cazul, și în state terțe, în aplicarea Acțiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistrați de legătură, în scopul îmbunătățirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 105 din 27 aprilie 1996.

Articolul 2 — Definiție

(1) În sensul prezentului titlu, în conformitate cu Acțiunea comună din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistrați de legătură, în scopul îmbunătățirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, prin magistrat de legătură se înțelege un judecător, procuror sau o persoană de specialitate juridică, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu experiență în domeniul cooperării judiciare internaționale în materie penală și civilă, trimisă într-un stat membru al Uniunii Europene sau, dacă este cazul, într-un stat terț, pentru facilitarea și îmbunătățirea cooperării în domeniu cu acel stat, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.

(2) Judecătorii sau procurorii care urmează a fi trimiși ca magistrați de legătură sunt detașați la direcția care îndeplinește atribuțiile Ministerului Justiției de autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare internaționale, denumită în continuare direcția de specialitate, pe posturi create special în acest scop.

(3) Numărul maxim de posturi alocate direcției de specialitate a Ministerului Justiției în scopul trimiterii unor magistrați de legătură se aprobă prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 3 — Funcțiile și atribuțiile magistratului de legătură

(1) Magistratul de legătură îndeplinește orice activitate menită să favorizeze și să accelereze, în special prin stabilirea de contacte directe cu serviciile competente și cu autoritățile judiciare ale statului gazdă, toate formele de cooperare judiciară în materie penală și civilă, după caz.

(2) Magistratul de legătură român desfășoară și activități destinate să asigure funcțiile de schimb de informații și de date statistice, cu scopul de a favoriza cunoașterea reciprocă a sistemelor juridice, a băncilor de date juridice, precum și relațiile dintre profesiile juridice din cele două state.

Articolul 4 — Procedura de trimitere a magistraților de legătură

(1) Direcția de specialitate a Ministerului Justiției analizează anual stadiul cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene și cu statele terțe și poate propune ministrului justiției, motivat, trimiterea unor magistrați de legătură în acele state membre ale Uniunii Europene sau, dacă este cazul, în state terțe, în relația cu care se înregistrează constant un număr foarte mare de cazuri în domeniul cooperării judiciare în materie penală și civilă ori probleme deosebite care nu pot fi soluționate fără un contact direct permanent, la fața locului,cu autoritățile competente din statul respectiv.

(2) Magistrații de legătură sunt trimiși pe baza unei înțelegeri la nivelul ministerelor de justiție, care nu intră sub incidența Legii nr. 590/2003 privind tratatele.

(2¹) Locul de muncă al magistratului de legătură român trimis în străinătate este la sediul Ministerului Justiției din statul în care este trimis în misiune.

(3) Magistrații de legătură sunt selectați pe baza unui concurs de dosare, care să ateste o experiență practică în domeniul cooperării judiciare internaționale, și a unui interviu. La acest concurs se pot înscrie numai judecători, procurori sau personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor, având o vechime în magistratură de cel puțin 12 ani.

(4) Magistratul de legătură este numit prin ordin al ministrului justiției, în cazul judecătorilor și procurorilor fiind necesară și o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea detașării la Ministerul Justiției.

(5) Abrogat.

Articolul 5 — Drepturi și obligații

(1) Magistratul de legătură are dreptul la pașaport diplomatic pe durata misiunii în străinătate și beneficiază în statul în care este trimis de drepturile salariale și de alte drepturi bănești corespunzătoare funcției diplomatice al cărei stagiu corespunde vechimii deținute în magistratură, potrivit legislației de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate. Drepturile salariale și celelalte drepturi bănești se suportă din bugetul Ministerului Public, al Ministerului Justiției sau al Consiliului Superior al Magistraturii, după caz.

(2) Pe perioada desfășurării misiunii permanente în străinătate, magistratul de legătură își păstrează vechimea în muncă și magistratură și drepturile prevăzute de lege pentru judecători, procurori și asimilații acestora, însă nu poate beneficia în țară de aceleași drepturi acordate potrivit dispozițiilor alin. (1) . În cazul în care drepturile salariale specifice funcției de judecător, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în țară magistratul de legătură în cauză, sunt mai mari decât cele prevăzute la alin. (1) , acesta își va păstra drepturile salariale mai favorabile.

(3) Dispozițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul magistraților de legătură trimiși în misiune permanentă în străinătate.

(4) Durata mandatului magistratului de legătură este de până la 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată, și se stabilește prin ordin al ministrului justiției.

(5) Magistratul de legătură elaborează anual un raport de activitate pe care îl prezintă directorului direcției de specialitate a Ministerului Justiției până la sfârșitul primei luni a anului următor. Rapoartele de activitate ale magistraților de legătură se prezintă ministrului justiției de către directorul direcției de specialitate, însoțite de evaluarea acestuia cu privire la activitatea desfășurată de fiecare magistrat de legătură, precum și cu privire la stadiul cooperării judiciare cu statul respectiv, în funcție de care formulează propunerile care se impun.

Titlul II — Dispoziții pentru facilitarea aplicării Regulamentului (UE) 2018/1.727 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului

Capitolul I — Dispoziții generale

Articolul 6 — Membrul național român la Eurojust

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 7, 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2018/1.727 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului, denumit în continuare Regulamentul Eurojust, România desemnează și trimite un membru național la Eurojust.

(2) Membrul național român la Eurojust are locul de muncă la sediul Eurojust și competențele stabilite prin Regulamentul Eurojust.

(3) Membrul național român la Eurojust își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției.

Articolul 7 — Numirea

(1) Membrul național român la Eurojust este numit prin ordin al ministrului justiției, cu avizul consultativ al secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Regulamentul Eurojust, membrul național român la Eurojust este numit dintre persoanele care au, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, statut de procuror sau judecător.

(3) Membrul național român la Eurojust este selectat de ministrul justiției dintre persoanele cu o vechime de cel puțin 12 ani în funcția de procuror sau judecător, cu experiență în domeniul justiției penale, cu precădere în domeniul cooperării judiciare internaționale în materie penală.

(4) În aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Regulamentul Eurojust, durata mandatului membrului național român la Eurojust este de cinci ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

Articolul 8 — Statut

(1) Membrul național român la Eurojust are dreptul la pașaport diplomatic și beneficiază de drepturile salariale și de alte drepturi bănești corespunzătoare funcției diplomatice al cărei stagiu corespunde vechimii deținute în magistratură, potrivit legislației de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate. Drepturile salariale și celelalte drepturi bănești se suportă din bugetul Ministerului Public, al Ministerului Justiției sau al Consiliului Superior al Magistraturii, după caz.

(2) Pe perioada desfășurării misiunii permanente în străinătate, membrul național român al Eurojust își păstrează vechimea în muncă și magistratură și drepturile prevăzute de lege pentru judecători, procurori și asimilații acestora, însă nu poate beneficia în țară de aceleași drepturi acordate potrivit dispozițiilor alin. (1) . În cazul în care drepturile salariale specifice funcției de judecător, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în țară membrul național român al Eurojust în cauză, sunt mai mari decât cele prevăzute la alin. (1) , acesta își va păstra drepturile salariale mai favorabile.

(3) Dispozițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul membrului național român al Eurojust.

Articolul 9 — Încetarea mandatului membrului național român la Eurojust

(1) Mandatul membrului național român la Eurojust încetează:

a) la expirarea perioadei pe care a fost numit;

b) prin renunțare;

c) prin încetarea funcției de procuror sau judecător, în condițiile legii;

d) prin eliberare din funcție.

(2) Încetarea mandatului în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se constată prin ordin al ministrului justiției.

(3) Ministerul Justiției va notifica încetarea mandatului și Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

(4) La expirarea mandatului, postul de membru național român la Eurojust va fi considerat vacant. În caz de vacanță a postului membrului național român la Eurojust, supleantul său sau, în cazurile de vacanță a postului de supleant ori când acesta nu poate acționa în numele membrului național român la Eurojust sau nu îl poate înlocui, asistentul va exercita funcția respectivă până la data începerii mandatului noului membru desemnat sau până când supleantul membrului național român la Eurojust îl poate înlocui.

Articolul 10 — Raportul anual și informarea Parlamentului României

(1) Membrul național român la Eurojust prezintă ministrului justiției, până la data de 1 martie a fiecărui an pentru anul precedent, un raport referitor la activitatea Biroului român la Eurojust. Ministrul justiției transmite o copie a raportului de activitate Parlamentului României, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Membrul național român la Eurojust poate fi chemat pentru a informa comisiile juridice și comisiile pentru afaceri europene ale celor două Camere ale Parlamentului României despre activitatea desfășurată.

Articolul 11 — Supleantul și asistentul membrului național român la Eurojust

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (2)-(10), art. 8 și 9 din Regulamentul Eurojust, România desemnează și trimite un supleant și cel puțin un asistent al membrului național român la Eurojust.

(2) Dispozițiile art. 7-9 se aplică în mod corespunzător supleantului și asistenților membrului național la Eurojust.

(3) Supleantul acționează în numele membrului național sau îl înlocuiește pe acesta, în funcție de organizarea activității Biroului român la Eurojust. În cazul în care membrul național este ales președinte sau vicepreședinte la Eurojust, supleantul îl poate înlocui pe membrul național în exercitarea competențelor ce îi revin în această calitate. Supleantul îl înlocuiește de drept pe membrul național în caz de absență fizică de la sediul Eurojust, boală, abținere, concediu sau vacanță a postului membrului național român la Eurojust.

(4) În cazul în care membrul național la Eurojust, supleantul sau asistentul acestuia este selecționat pentru a fi trimis magistrat de legătură la Eurojust în state terțe, consimțământul la numirea acestuia de către Eurojust este dat de ministrul justiției. Persoana trimisă magistrat de legătură este înlocuită în funcția sa, după caz, de ceilalți membri ai Biroului român la Eurojust și nu mai poate exercita atribuțiile prevăzute la art. 8 din Regulamentul Eurojust. Autoritățile române pot contacta în mod direct magistratul de legătură la Eurojust, inclusiv în cazul în care acesta este selectat din cadrul altor birouri naționale la Eurojust, cu excepția cazului în care România are un magistrat de legătură trimis în acel stat.

(5) În vederea coordonării și pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Biroul român la Eurojust menține legături strânse cu Biroul român de legătură la Europol.

Articolul 11¹ — Experții naționali detașați la Eurojust

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 11 , în cadrul administrației Eurojust sau pentru a-l asista pe membrul național pot fi detașați experți naționali, potrivit modalităților de aplicare adoptate de Colegiul Eurojust, în temeiul art. 66 din Regulamentul Eurojust.

(2) Experții naționali pot fi detașați din rândul judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor, cu experiență practică în domeniul cooperării judiciare în materie penală, respectiv din rândul ofițerilor de poliție, cu experiență practică de minimum 8 ani în domeniul cooperării internaționale în materie penală.

(3) Experții naționali detașați la Eurojust au dreptul la pașaport diplomatic.

Articolul 12 — Corespondenți naționali ai Eurojust

(1) Șeful Serviciului de prevenire și combatere a infracțiunilor de terorism și a celor contra siguranței statului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este corespondentul național al Eurojust pentru probleme legate de terorism. Ceilalți corespondenți naționali ai Eurojust sunt:

a) șefii Serviciului de prevenire și combatere a criminalității organizate, Serviciului de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri, Serviciului de prevenire și combatere a criminalității economico-financiare, Serviciului de prevenire și combatere a criminalității informatice și Biroului pentru cooperare, reprezentare și asistență judiciară internațională din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

a¹) directorul Direcției drept internațional și cooperare judiciară din Ministerul Justiției;

b) șeful Serviciului de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și programe din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

c) șeful Serviciului de cooperare internațională, de informare și relații publice din cadrul Direcției Naționale Anticorupție;

d) șeful Centrului de cooperare polițienească internațională din cadrul Ministerului Administrației și Internelor;

e) șeful Departamentului de Luptă Antifraudă;

f) directorul Direcției generale operative din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

g) corespondentul național pentru Rețeaua Judiciară Europeană.

(2) Fără a aduce atingere principiului contactului direct dintre membrul național la Eurojust, supleantul sau asistentul acestuia și autoritățile judiciare ori autoritățile polițienești competente, corespondenții naționali constituie puncte de contact privilegiate ale acestuia.

(3) Corespondentul național al Eurojust pentru probleme de terorism exercită atribuțiile prevăzute în Decizia Eurojust și în Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 253 din 29 septembrie 2005. În acest scop, corespondentul are acces la informațiile relevante care privesc cercetarea penală și condamnările pentru infracțiuni de terorism, pe care le centralizează și le transmite către Eurojust. Informațiile care trebuie transmise Eurojust sunt:

a) datele care permit identificarea persoanei, grupului sau entității care face obiectul unei anchete penale;

b) infracțiunea cercetată și circumstanțele sale specifice;

c) condamnările definitive pentru infracțiuni de terorism;

d) legăturile cu alte cauze conexe;

e) cererile de cooperare judiciară internațională, inclusiv cele având ca obiect recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești care au legătură cu infracțiunile de terorism adresate unui alt stat membru sau primite din partea altui stat membru, în măsura în care nu au caracter confidențial, iar autoritatea solicitantă este de acord cu aceasta. Răspunsul primit, în baza unor cereri de cooperare polițienească sau judiciară, se va transmite Eurojust, numai în măsura în care aceasta nu contravine prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte ori condițiilor stabilite de statele solicitate.

(4) Ministerul Justiției notifică Eurojust și Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene corespondenții naționali la Eurojust.

Articolul 13 — Sistemul Național de Coordonare Eurojust

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Regulamentul Eurojust, Sistemul Național de Coordonare Eurojust este format din:

a) corespondenții naționali ai Eurojust;

b) un corespondent național pentru probleme legate de competența Parchetului European (EPPO), desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

c) corespondentul național al Rețelei Judiciare Europene în materie penală și alte trei dintre punctele naționale de contact ale acestei rețele, dintre care un judecător și doi procurori;

d) punctele naționale de contact din Rețeaua echipelor comune de anchetă și membrii naționali sau punctele naționale de contact ale rețelelor înființate prin Decizia 2002/494/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 de înființare a unei rețele europene de puncte de contact cu privire la persoane vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război, prin Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile și prin Decizia 2008/852/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind o rețea de puncte de contact de combatere a corupției.

(2) Ministerul Justiției notifică Eurojust și Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene membrii Sistemului Național de Coordonare Eurojust. Membrii Sistemului Național de Coordonare Eurojust își mențin funcția și statutul în conformitate cu dreptul intern.

(3) Abrogat.

(4) Responsabil de funcționarea Sistemului Național de Coordonare Eurojust este șeful Biroului pentru cooperare, reprezentare și asistență judiciară internațională din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În caz de absență, boală sau concediu al acestuia, responsabil de funcționarea Sistemului Național de Coordonare Eurojust este corespondentul național pentru Rețeaua Judiciară Europeană.

(5) În vederea coordonării și pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, membrii Sistemului Național de Coordonare Eurojust se consultă periodic cu Biroul român la Eurojust. În acest scop, la propunerea oricăruia dintre membri sau a membrului național la Eurojust, Biroul român la Eurojust organizează trimestrial întâlniri de lucru sau reuniuni de consultare. În cazul întâlnirilor organizate la sediul Eurojust, cheltuielile de deplasare sunt suportate pentru fiecare din membrii Sistemului Național de Coordonare Eurojust din bugetul instituției sau autorității publice pe care o reprezintă, în afară de cazul în care sunt suportate din bugetul Eurojust.

(6) Abrogat.

(7) Abrogat.

(8) Abrogat.

Articolul 13¹

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Informațiile menționate la art. 13 se transmit Eurojust atunci când sunt disponibile, într-un mod structurat, și vor include cel puțin tipurile de date cuprinse în lista prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

(2) În cazul în care informațiile au fost furnizate autorităților române de state terțe, în baza unor cereri de cooperare polițienească sau judiciară, acestea se vor transmite Eurojust numai în măsura în care nu se aduce atingere prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte ori condițiilor stabilite de statele solicitate. Totodată, informațiile nu se vor transmite Eurojust în măsura în care aceasta presupune atingerea intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale României, definite prin Constituție, sau punerea în pericol a siguranței ori a vieții unei persoane.

(3) Înaintea oricărui schimb între Eurojust și un stat terț sau o organizație, precum organizațiile internaționale și organismele lor subordonate de drept public, alte organisme de drept public constituite în baza unui acord între două sau mai multe state ori Organizația Internațională a Poliției Judiciare, privind informațiile transmise de autoritățile române, membrul național la Eurojust consultă autoritatea care a furnizat informația și comunică decizia luată.

(4) Autoritățile române pot solicita Eurojust, prin intermediul Biroului român la Eurojust, transmiterea de date cu privire la rezultatele prelucrării informațiilor transmise potrivit alin. (1), precum și, dacă este posibil și au legătură cu cauza instrumentată la nivel național, informații primite de Eurojust din partea entităților prevăzute la alin. (3).

Articolul 13² — Cooperarea Biroului român la Eurojust și a corespondenților naționali ai Eurojust cu punctele naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană

(1) Relațiile dintre membrii Biroului român la Eurojust și corespondenții naționali ai Eurojust cu punctele de contact la Rețeaua Judiciară Europeană se bazează pe consultare și complementaritate.

(2) Atunci când, în cazul unei cereri de cooperare judiciară care privește infracțiuni grave, aflată în competența generală a Eurojust, emisă de o autoritate judiciară română sau adresată acesteia de către o autoritate a altui stat membru al Uniunii Europene ori a unui stat terț, transmisă membrului național la Eurojust sau primită de către acesta din partea unui membru național al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al unui magistrat de legătură la Eurojust al unui stat terț, membrul național la Eurojust apreciază că respectiva cerere este de competența Rețelei Judiciare Europene, acesta înaintează cererea corespondentului național pentru Rețeaua Judiciară Europeană, cu propunerea ca respectiva cerere să fie soluționată, și informează autoritatea emitentă în acest sens.

(3) În luarea unei decizii în sensul celor prevăzute la alin. (2) , membrul național la Eurojust va ține cont inclusiv de următoarele criterii:

a) cererea de cooperare judiciară a fost emisă într-o cauză penală care, pe lângă statul care o instrumentează, privește 3 sau mai multe state ori prezintă complexitate și necesită coordonare;

b) cererea de cooperare judiciară a fost transmisă Sistemului de coordonare permanentă al Eurojust;

c) termenul stabilit de autoritatea emitentă pentru executarea cererii de cooperare judiciară este mai mic de 10 zile lucrătoare;

d) dat fiind obiectul său, executarea cererii de cooperare judiciară necesită coordonarea Eurojust;

e) cererea de cooperare judiciară emisă de o autoritate judiciară română are legătură cu o cerere de cooperare judiciară a unui alt stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat terț, pentru care a fost solicitată anterior asistența Eurojust;

f) autoritatea emitentă nu a putut obține anterior asistența necesară pentru executarea cererii de cooperare judiciară, prin Rețeaua Judiciară Europeană.

(4) În cazul în care cererea de cooperare judiciară nu privește infracțiuni care sunt de competența generală a Eurojust sau are ca obiect identificarea autorității competente să o execute, membrul național la Eurojust înaintează cererea corespondentului național sau unuia dintre punctele naționale de contact pentru Rețeaua Judiciară Europeană și informează autoritatea solicitantă în acest sens.

(5) În cazul în care cererea de cooperare judiciară face parte din categoria celor care, potrivit instrumentelor juridice ale Uniunii Europene, inclusiv celor de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, pot fi transmise prin intermediul Rețelei Securizate a Rețelei Judiciare Europene, iar asistența membrului național la Eurojust a fost solicitată exclusiv pentru transmiterea cererii, membrul național la Eurojust înaintează cererea corespondentului național pentru Rețeaua Judiciară Europeană și informează autoritatea solicitantă în acest sens.

(6) Atunci când, în cazul unei cereri de cooperare judiciară care privește infracțiuni grave, emisă de o autoritate judiciară română sau adresată acesteia de către o autoritate a altui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat terț, transmisă unuia dintre punctele naționale pentru Rețeaua Judiciară Europeană, punctul național de contact apreciază că respectiva cerere este de competența Eurojust, înaintează cererea, după consultarea corespondentului național la Rețeaua Judiciară Europeană, membrului național la Eurojust, cu propunerea ca respectiva cerere să fie soluționată de către acesta, și informează autoritatea emitentă în acest sens.

(7) Când membrul național la Eurojust și punctul național de contact pentru Rețeaua Judiciară Europeană se recunosc competenți pentru a prelua cererea de cooperare judiciară sau își declină competența, membrul național la Eurojust ori punctul național de contact poate solicita asistența Sistemului Național de Coordonare Eurojust în luarea unei decizii.

(8) În aplicarea prezentului articol, membrul național la Eurojust poate organiza întâlniri periodice de consultare sau coordonare cu punctele naționale de contact și corespondentul tehnic pentru Rețeaua Judiciară Europeană.

(9) Punctele naționale de contact pentru Rețeaua Judiciară Europeană constituie puncte privilegiate de contact ale Biroului român la Eurojust pentru aspectele de cooperare judiciară internațională. În cadrul Sistemului Național de Coordonare Eurojust punctele naționale de contact acordă asistență în materiile care țin de cooperarea judiciară internațională, în funcție de experiența și domeniile în care își desfășoară activitatea.

Capitolul II — Despre atribuțiile membrului național român al Eurojust

Articolul 14 — Atribuțiile de cooperare judiciară

(1) Membrul național român al Eurojust poate primi și transmite cereri de asistență judiciară formulate de autoritățile judiciare române sau adresate acestora de autorități judiciare din alte state membre ale Uniunii Europene.

(2) Atribuția prevăzută la alin. (1) se exercită cu respectarea dispozițiilor legale privind autoritățile naționale competente pentru transmiterea și primirea cererilor de asistență judiciară și în conformitate cu convențiile și acordurile în vigoare și cu dreptul Uniunii Europene.

Articolul 14¹ — Atribuții operative de cooperare judiciară

(1) Atribuțiile prevăzute în prezentul articol sunt exercitate în principal de către autoritățile naționale competente. Exercitarea lor de către membrul național la Eurojust are caracter excepțional și poate fi realizată numai în condițiile legii române și potrivit instrumentului juridic aplicabil între România și celălalt stat membru.

(2) Atunci când cererile sau deciziile urmează să fie transmise spre executare autorităților din două sau mai multe state membre, membrul național la Eurojust poate emite, la solicitarea scrisă a autorității naționale competente, cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt de competența instanțelor judecătorești.

(3) Dacă membrul național la Eurojust constată că nu este competent să emită cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv cele în aplicarea instrumentelor de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, înștiințează de îndată autoritatea națională solicitantă.

(4) În cazul în care membrul național la Eurojust primește din partea autorităților altor state membre cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, acesta le transmite autorității naționale competente să le primească ori să le execute, după caz, ori poate să le efectueze el însuși.

(5) Membrul național la Eurojust nu poate executa cererile de cooperare judiciară care au legătură cu un proces penal aflat în curs de desfășurare și nici pe cele care au ca obiect folosirea pe teritoriul României a unor investigatori sub acoperire sau interceptarea de convorbiri telefonice și comunicații. Totodată, membrul național la Eurojust nu poate executa deciziile de cooperare judiciară a căror executare este, potrivit legii, de competența instanțelor judecătorești ori cele în a căror soluționare sunt date rezoluții, ordonanțe sau hotărâri judecătorești care, potrivit legii, sunt supuse unor plângeri ori căi de atac, după caz.

(6) În cazul în care membrul național la Eurojust înțelege să procedeze el însuși la executarea cererilor de cooperare judiciară sau a deciziilor de cooperare judiciară, îl înștiințează în prealabil, după caz, pe procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau pe președintele curții de apel, în a cărui/cărei rază teritorială va efectua actele necesare executării cererilor sau deciziilor. Odată cu înștiințarea, membrul național la Eurojust transmite și o copie a cererii de cooperare judiciară sau a deciziei judiciare pe care o execută.

(7) În cazul în care, pentru obținerea unor mijloace de probă, este obligatorie, potrivit legii, o autorizație dată de judecător, competența de a dispune luarea măsurii respective, la cererea membrului național la Eurojust, aparține curții de apel în a cărei rază teritorială vor fi efectuate actele necesare executării cererilor sau deciziilor.

(8) Atunci când autoritatea străină emitentă sau membrul național la Eurojust al statului membru solicitant a solicitat să asiste la executarea cererii de cooperare judiciară sau a deciziei de cooperare, membrul național la Eurojust va solicita avizul procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau președintelui curții de apel, după caz. În acest caz cheltuielile legate de executarea cererii de cooperare judiciară sau a deciziilor judiciare sunt suportate de autoritatea judiciară emitentă.

Articolul 14²

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Atribuțiile prevăzute în prezentul articol sunt exercitate exclusiv în caz de urgență și numai atunci când identificarea sau contactarea în timp util a autorității române competente, de către autoritatea emitentă din alt stat membru sau de către membrul național la Eurojust, nu este posibilă. În acest caz, membrul național la Eurojust îl înștiințează, imediat după luarea măsurii, pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau pe procurorul desemnat de acesta.

(2) În condițiile prevăzute de legea română și potrivit instrumentului juridic aplicabil în relația dintre România și statul solicitant, membrul național la Eurojust poate autoriza, prin ordonanță, livrările supravegheate. Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliție sau de altă autoritate competentă. Membrul național la Eurojust stabilește modul de punere în aplicare a livrării supravegheate. Cheltuielile efectuate în executarea cererii de cooperare judiciară sunt suportate de statul emitent al cererii.

(3) În condițiile prevăzute de legea română și potrivit instrumentului juridic aplicabil în relația dintre România și statul solicitant, membrul național la Eurojust poate autoriza urmărirea sau supravegherea transfrontalieră solicitată de către autoritatea competentă din alt stat membru. Membrul național la Eurojust poate solicita încetarea urmăririi sau supravegherii transfrontaliere autorizate.

Articolul 15

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În exercitarea funcțiilor sale, membrul național român al Eurojust poate:

a) să aibă acces la Registrul cazierului judiciar și la celelalte baze de date, în aceleași condiții cu celelalte organe judiciare;

b) să solicite sau să schimbe cu autoritățile judiciare ori administrative române orice informație necesară pentru îndeplinirea funcțiilor sale;

c) să obțină de la organele de ordine publică și siguranță națională orice informație necesară pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în aceleași condiții prevăzute pentru organele judiciare;

d) să primească informații din partea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF);

e) să aibă acces la Sistemul de Informare Schengen în termenii stabiliți în Convenția din data de 19 iunie 1990, de aplicare a Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985, sau în dispozițiile prin care se modifică, precum și la alte sisteme de informare ale Uniunii Europene, conform dispozițiilor specifice;

f) să aibă acces la informația centralizată obținută de Rețeaua Judiciară Europeană.

Articolul 16

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Transmiterea de date personale ca o consecință a exercitării atribuțiilor membrului național al Eurojust se face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

(2) Membrul național al Eurojust are acces la datele cu caracter personal în condițiile prevăzute de lege pentru judecători și procurori.

Capitolul III — Relațiile dintre Eurojust și autoritățile române

Articolul 17 — Obligația de colaborare cu Eurojust

Judecătorii și procurorii, organele de poliție, funcționarii publici și toate autoritățile și instituțiile publice au obligația de a colabora cu Eurojust fie prin Colegiu, fie prin intermediul membrului național sau al asistentului acestuia, precum și prin corespondenții naționali, în zona competenței acestora, în condițiile legii.

Articolul 18 — Solicitările Eurojust

(1) De regulă, Eurojust comunică în mod direct cu organul judiciar român competent.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este competent să primească solicitările Eurojust, atunci când se referă la:

a) începerea urmăririi penale;

b) constatarea faptului că autoritățile unui alt stat membru al Uniunii Europene sunt mai bine plasate pentru a urmări o anumită faptă penală pentru care ar fi fost competente și autoritățile române, potrivit regulilor de aplicare a legii penale în spațiu stabilite de Codul penal român;

c) constituirea unei echipe comune de anchetă.

(3) Dacă autoritățile române competente refuză să dea curs unei solicitări a Eurojust, refuzul trebuie motivat. Dacă indicarea exactă a motivelor de respingere prejudiciază interesele naționale esențiale în materie de siguranță națională sau compromit desfășurarea corectă a unei anchete în curs ori siguranța persoanelor, este suficient să se indice existența unor asemenea circumstanțe.

Articolul 19 — Solicitări de intervenție a Eurojust

(1) Autoritățile judiciare române și Ministerul Justiției pot solicita intervenția Eurojust, potrivit atribuțiilor acestuia, în condițiile legii.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție informează Eurojust despre existența unor cauze penale aflate în faza de cercetare sau urmărire penală în România, care ar avea repercusiuni asupra Uniunii Europene sau ar putea afecta un alt stat membru al Uniunii Europene. Cu toate acestea, această informare poate să nu fie făcută atât timp cât este necesar pentru a nu compromite rezultatul acțiunilor organelor judiciare române.

(3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție informează Eurojust despre crearea și funcționarea pe teritoriul României a unor echipe comune de anchetă.

(4) Solicitările și informațiile prevăzute la alin. (1)-(3) se transmit prin intermediul membrului național al Eurojust.

(5) Membrul național al Eurojust comunică procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție orice informație pe care o deține și care poate fi de interes pentru cercetările ori pentru procedurile penale ce se pot desfășura de către autoritățile române sau pentru coordonarea cu cele ce se desfășoară în alt stat membru al Uniunii Europene.

Articolul 20 — Preluarea procedurilor penale inițiate în alt stat membru al Uniunii Europene

La solicitarea Colegiului Eurojust sau a membrului național al Eurojust, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate cere curții de apel competente să preia, în condițiile legii, urmărirea penală inițiată în alt stat membru al Uniunii Europene.

Articolul 21

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Reprezentarea României în Autoritatea comună de supraveghere a Eurojust se asigură de un judecător care oferă toate garanțiile de independență și care se bucură de înaltă reputație profesională și morală, numit de ministrul justiției, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii, pe o perioadă de cel puțin 3 ani. Mandatul reprezentantului în Autoritatea comună de supraveghere a Eurojust va înceta la expirarea termenului pentru care a fost numit.

(2) Ministerul Justiției va notifica numirea și încetarea mandatului acestuia Eurojust și Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

(3) Reprezentantul României în Autoritatea comună de supraveghere a Eurojust va prezenta Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anual, un raport cu privire la activitatea desfășurată. Raportul se va transmite, dacă este cazul, și altor instituții și autorități interesate.

Capitolul IV — Dispoziții finale

Articolul 22 — Abrogare

Art. 2-9 din Legea nr. 58/2006 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România și Eurojust, semnat la Bruxelles, la 2 decembrie 2005, și pentru reglementarea unor măsuri referitoare la reprezentarea României la Eurojust, în perioada ce precede aderării și după data aderării la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, se abrogă.

Articolul 23 — Situație tranzitorie

(1) Mandatul actualului membru național român al Eurojust continuă până la ajungerea la termen, cu excepția cazului în care intervine unul dintre cazurile de încetare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-d).

(2) Membrul național român al Eurojust aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență are toate drepturile și obligațiile prevăzute de aceasta.

Titlul III — Punctele de contact ale României pentru rețelele judiciare europene și rețelele judiciare române

Articolul 24 — Punctele naționale de contact pentru rețelele judiciare europene

(1) În condițiile stabilite de normele Uniunii Europene relevante, ministrul justiției numește, prin ordin, punctele naționale de contact ale rețelelor judiciare europene existente sau care s-ar putea crea în Uniunea Europeană în domeniul cooperării judiciare în materie penală și civilă.

(2) La desemnarea punctelor naționale de contact se va ține seama de necesitatea reprezentării atât a autorității judecătorești, cât și a Ministerului Justiției. Judecătorii sau procurorii sunt numiți în calitatea de punct național de contact al rețelelor judiciare europene cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 25 — Rețelele judiciare române

(1) Ministrul justiției poate constitui, prin ordin, rețele judiciare române în domeniul cooperării judiciare române în materie penală și civilă, formate din judecători și procurori și din personal de specialitate juridică, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Judecătorii și procurorii sunt numiți în rețelele judiciare române cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Rolul, funcțiile și organizarea rețelelor judiciare române, corespondente pe plan național ale rețelelor judiciare europene, se stabilesc prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.