(1) GECT se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, în cazul declarării insolvenței GECT sau la cererea oricărei persoane interesate ori a autorității de notificare, când activitatea desfășurată de o GECT nu mai corespunde scopului pentru care a fost constituită și/sau când aduce atingere ordinii publice, securității publice, sănătății publice, moralei și interesului public.
(2) În cazul în care se constată că activitatea desfășurată de o GECT nu corespunde scopului pentru care a fost constituită și/sau aduce atingere ordinii publice, securității publice, sănătății publice, moralei și interesului public, organismul cu competențe în domeniu sesizează autoritatea de notificare imediat ce a luat cunoștință de aceasta.
(3) Autoritatea de notificare, pe baza sesizărilor organismelor competente și a avizelor consultative ale autorităților administrației publice centrale, poate restrânge sau interzice activitatea unei GECT pe teritoriul României sau poate solicita membrilor români dintr-o GECT constituită pe teritoriul unui alt stat membru să se retragă din aceasta, în cazul în care activitatea respectivă nu încetează.
(4) Dizolvarea este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află sediul GECT.