(1) Furnizorul de serviciu universal ține o evidență contabilă separată în cadrul contabilității interne de gestiune, prin aplicarea, în mod unitar, a principiilor privind elaborarea sistemului de evidență contabilă separată și a cerințelor privind întocmirea și transmiterea situațiilor financiare separate stabilite de autoritatea de reglementare.
(2) În cadrul contabilității interne de gestiune vor fi evidențiate distinct fiecare dintre serviciile incluse în sfera serviciului universal, pe de o parte, de cele neincluse în sfera serviciului universal, pe de altă parte.
(3) Sistemul de evidență contabilă separată asigură alocarea costurilor în următoarele categorii:
a) costuri directe care includ costurile ce pot fi repartizate în mod direct unui anumit serviciu sau produs;
b) costuri comune care includ costurile ce nu pot fi repartizate direct unui anumit serviciu sau produs.
(4) Alocarea costurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se realizează astfel:
a) atunci când este posibil, pe baza unei analize directe a originii lor;
b) atunci când analiza directă a originii nu este posibilă, costurile comune sunt alocate pe baza unei legături indirecte cu alte categorii de costuri sau cu un grup de categorii de costuri pentru care o alocare sau o reprezentare directă este posibilă; legătura indirectă se va baza pe structuri de cost comparabile;
c) atunci când nu există modalități de alocare directă sau indirectă, categoria de cost este alocată pe baza unei ponderi calculate prin raportarea tuturor cheltuielilor atribuite sau repartizate, direct sau indirect, pe fiecare serviciu din sfera serviciului universal, pe de o parte, și pe alte categorii de servicii poștale, pe de altă parte;
d) costurile comune care sunt necesare atât pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze, cât și pentru furnizarea altor categorii de servicii poștale vor fi alocate în mod corespunzător; aceleași chei de repartizare se utilizează atât pentru serviciile din sfera serviciului universal, cât și pentru alte categorii de servicii poștale.
(5) Furnizorul de serviciu universal poate utiliza alte sisteme de evidență contabilă separată dacă acestea respectă dispozițiile alin. (3) și (4) , numai cu aprobarea prealabilă a autorității de reglementare și cu informarea Comisiei Europene.
(6) Verificarea conformității sistemului de evidență contabilă separată cu principiile și cerințele stabilite potrivit prezentului articol se realizează de un auditor independent, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare. Furnizorul de serviciu universal are obligația de a publica anual declarația acestui organism privind respectarea acestor principii și cerințe.