LexistoriaDreptul la drept.

Finanțarea serviciului universal

Azi

OUG 13/2013 · 8 articole

Articolul 21

(1) De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu mai pot fi stabilite alte drepturi speciale sau exclusive privind furnizarea de servicii poștale.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14 , orice drepturi speciale sau exclusive privind furnizarea de servicii poștale încetează.

Articolul 22

(1) În cazul în care autoritatea de reglementare decide că din furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, în condițiile art. 8-12 , rezultă un cost net care constituie o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, prin hotărâre a Guvernului se va stabili un mecanism de compensare a acestui cost net prin utilizarea uneia dintre următoarele surse de finanțare:

a) din fonduri de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, cu respectarea cadrului legal național și european din domeniul ajutorului de stat;

b) prin partajarea costului net între furnizorii de servicii poștale și/sau utilizatori, cu respectarea cadrului legal național și european din domeniul ajutorului de stat.

(1¹) În cazul partajării costului net între furnizorii de servicii poștale și/sau utilizatori conform prevederilor alin. (1) lit. b) , nu vor fi luate în calcul serviciile care au ca obiect trimiteri poștale care le exclud din sfera serviciului universal și nici serviciile care prezintă caracteristici suplimentare față de cele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență pentru serviciile incluse în sfera serviciului universal, astfel cum acestea au fost stabilite de autoritatea de reglementare.

(2) Costul net al obligațiilor de serviciu universal se calculează ca diferență între costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a îndeplinirii obligațiilor de serviciu universal și costul net al aceluiași furnizor de servicii poștale, în cazul în care și-ar desfășura activitatea fără a avea obligațiile de serviciu universal.

(3) Calculul costului net va lua în considerare toți factorii relevanți, inclusiv beneficiile intangibile și avantajele comerciale de care furnizorul de servicii poștale se bucură ca urmare a desemnării ca furnizor de serviciu universal, existența unei marje rezonabile de profit și stimularea eficienței costurilor.

(4) Determinarea costului net se bazează pe următoarele:

a) elemente ale serviciilor din sfera serviciului universal care pot fi furnizate doar în pierdere sau în afara condițiilor comerciale normale;

b) costuri determinate de anumiți utilizatori sau grupuri de utilizatori cărora, având în vedere costurile de furnizare a unui anumit serviciu, veniturile generate și tarifele practicate de furnizorul de serviciu universal, nu le poate fi asigurat accesul la serviciile din sfera serviciului universal decât în pierdere sau în alte condiții decât practicile comerciale normale.

(5) Autoritatea de reglementare stabilește prin decizia de desemnare a furnizorului de serviciu universal modalitatea de calcul al costului net generat de îndeplinirea obligațiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4) .

(6) Informațiile contabile și orice alte informații utilizate pentru calcularea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal se verifică de un auditor independent, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare. Rezultatele verificării vor fi puse la dispoziția publicului de către autoritatea de reglementare.

Articolul 23

(1) În vederea aplicării prevederilor art. 22 alin. (1) , în termen de 160 de zile de la primirea unei cereri de compensare a costului net corecte și complete, autoritatea de reglementare va comunica Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională decizia privind cuantumul costului net determinat în urma analizării acestuia, iar Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională are obligația de a iniția proiectul de hotărâre a Guvernului privind mecanismul de compensare.

(2) Guvernul stabilește utilizarea uneia dintre cele două surse de finanțare a costului net cu respectarea principiilor transparenței, al minimei atingeri aduse concurenței, al nediscriminării și al proporționalității.

(3) Partajarea costului net între furnizorii de servicii poștale, prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. b) , poate fi utilizată doar în măsura în care cuantumul sumelor care ar trebui colectate pentru compensarea costului net determinat potrivit alin. (1) ar fi rezonabil și nu ar aduce atingere viabilității economice a furnizorilor, fără a putea depăși limita maximă de 0,6% din cifra de afaceri din furnizarea serviciilor stabilite conform art. 22 alin. (1¹) , înregistrată în anul pentru care se face compensarea costului net, cifră de afaceri calculată de autoritatea de reglementare și comunicată Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională în termenul prevăzut la alin. (1) .

(4) Partajarea costului net între utilizatori, prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. b) , se poate realiza doar cu condiția menținerii accesibilității tarifelor pentru serviciile stabilite conform art. 22 alin. (1¹) , condiție a cărei respectare va fi stabilită de autoritatea de reglementare și comunicată Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională în termenul prevăzut la alin. (1) .

(5) Cifra de afaceri prevăzută la alin. (3) se calculează luând în considerare cifra de afaceri din furnizarea serviciilor stabilite conform art. 22 alin. (1¹) , înregistrată în anul pentru care se face compensarea costului net, a tuturor furnizorilor de servicii poștale care au avut această calitate în cursul anului pentru care se datorează contribuția, calitate care subzistă și la data calculării cifrei de afaceri prevăzute la alin. (3) .

(6) În vederea compensării costului net prin partajarea costului net între furnizorii de servicii poștale, ANCOM va percepe de la furnizorii serviciilor poștale stabilite conform art. 22 alin. (1¹) , având o cifră de afaceri mai mare ori egală cu 500.000 lei, înregistrată în anul pentru care se face compensarea costului net, o contribuție proporțională cu veniturile provenite din furnizarea serviciilor stabilite conform art. 22 alin. (1¹) în cursul anului pentru care se datorează contribuția.

(7) Persoanele obligate la plata contribuției prevăzute la alin. (6) sunt cele care au avut calitatea de furnizor de servicii poștale în cursul anului pentru care se datorează contribuția, calitate care subzistă și la data stabilirii contribuției prevăzute la alin. (6) .

(8) În vederea determinării cuantumului contribuțiilor individuale, ANCOM va utiliza informațiile cu privire la veniturile obținute din furnizarea serviciilor poștale stabilite conform art. 22 alin. (1¹) , așa cum au fost puse la dispoziția autorității de către furnizorii de servicii poștale, potrivit procedurii stabilite prin decizie a președintelui ANCOM.

(9) În situația în care furnizorii prevăzuți la alin. (6) nu transmit informațiile prevăzute la alin. (8) , la determinarea contribuțiilor individuale se va lua în calcul întreaga cifră de afaceri a acestora înregistrată în cursul anului pentru care se datorează contribuția.

(10) Ținând cont de prevederile alin. (3)-(9) , prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. b) se vor stabili modalitatea și termenul de plată a contribuțiilor datorate de furnizorii de servicii poștale sau a sumelor colectate de furnizorii de servicii poștale de la utilizatori, modalitatea și termenul de plată a sumelor virate furnizorilor de serviciu universal pentru compensarea costului net, precum și orice alte elemente necesare în vederea funcționării mecanismului de compensare.

(11) Dispozițiile alin. (3)-(9) se aplică în mod corespunzător și în cazul partajării costului net între furnizorii de servicii poștale și utilizatori, prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. b) .

(12) Contribuțiile datorate de furnizorii de servicii poștale sau sumele colectate de furnizorii de servicii poștale de la utilizatori pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, în temeiul prezentului articol, constituie creanțe bugetare asimilate creanțelor fiscale și sunt administrate de autoritatea de reglementare, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare.

(13) În cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, autoritatea de reglementare publică un raport anual privind acest cost și mecanismul de compensarea a acestuia.

Articolul 24

(1) Furnizorul de serviciu universal ține o evidență contabilă separată în cadrul contabilității interne de gestiune, prin aplicarea, în mod unitar, a principiilor privind elaborarea sistemului de evidență contabilă separată și a cerințelor privind întocmirea și transmiterea situațiilor financiare separate stabilite de autoritatea de reglementare.

(2) În cadrul contabilității interne de gestiune vor fi evidențiate distinct fiecare dintre serviciile incluse în sfera serviciului universal, pe de o parte, de cele neincluse în sfera serviciului universal, pe de altă parte.

(3) Sistemul de evidență contabilă separată asigură alocarea costurilor în următoarele categorii:

a) costuri directe care includ costurile ce pot fi repartizate în mod direct unui anumit serviciu sau produs;

b) costuri comune care includ costurile ce nu pot fi repartizate direct unui anumit serviciu sau produs.

(4) Alocarea costurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se realizează astfel:

a) atunci când este posibil, pe baza unei analize directe a originii lor;

b) atunci când analiza directă a originii nu este posibilă, costurile comune sunt alocate pe baza unei legături indirecte cu alte categorii de costuri sau cu un grup de categorii de costuri pentru care o alocare sau o reprezentare directă este posibilă; legătura indirectă se va baza pe structuri de cost comparabile;

c) atunci când nu există modalități de alocare directă sau indirectă, categoria de cost este alocată pe baza unei ponderi calculate prin raportarea tuturor cheltuielilor atribuite sau repartizate, direct sau indirect, pe fiecare serviciu din sfera serviciului universal, pe de o parte, și pe alte categorii de servicii poștale, pe de altă parte;

d) costurile comune care sunt necesare atât pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze, cât și pentru furnizarea altor categorii de servicii poștale vor fi alocate în mod corespunzător; aceleași chei de repartizare se utilizează atât pentru serviciile din sfera serviciului universal, cât și pentru alte categorii de servicii poștale.

(5) Furnizorul de serviciu universal poate utiliza alte sisteme de evidență contabilă separată dacă acestea respectă dispozițiile alin. (3) și (4) , numai cu aprobarea prealabilă a autorității de reglementare și cu informarea Comisiei Europene.

(6) Verificarea conformității sistemului de evidență contabilă separată cu principiile și cerințele stabilite potrivit prezentului articol se realizează de un auditor independent, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare. Furnizorul de serviciu universal are obligația de a publica anual declarația acestui organism privind respectarea acestor principii și cerințe.

Articolul 25

(1) Autoritatea de reglementare transmite Comisiei Europene, la cerere, informații detaliate cu privire la sistemul de evidență contabilă separată elaborat de furnizorul de serviciu universal în procesul de implementare a obligației prevăzute la art. 24 .

(2) La solicitarea scrisă a autorității de reglementare sau a Comisiei Europene, furnizorul de serviciu universal transmite acestora informații contabile detaliate rezultate din sistemul de evidență contabilă separată, acestea având obligația respectării confidențialității informațiilor transmise.

Articolul 26

În cazul în care nu s-a stabilit un mecanism pentru compensarea costurilor ocazionate de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, iar furnizorul de serviciu universal nu beneficiază direct sau indirect de măsuri de natura ajutorului de stat ori cu efecte similare, asigurându-se astfel existența unei concurențe efective, autoritatea de reglementare poate decide să nu impună obligația de a ține evidența contabilă separată.

Articolul 27

Abrogat cel târziu la 4 iulie 2013 · de Legea nr. 187/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Subvenționarea încrucișată de către furnizorul de serviciu universal între serviciile din sfera serviciului universal se poate realiza numai în măsura în care nu se restrânge, nu se împiedică sau nu se denaturează concurența.

(2) În cazul în care subvenționarea încrucișată restrânge, împiedică sau denaturează concurența, autoritatea de reglementare adoptă, prin decizie cu caracter individual, măsurile necesare în vederea asigurării respectării dispozițiilor alin. (1), conform atribuțiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 28

Autoritatea de reglementare poate impune furnizorilor de servicii poștale care au obligația de a contribui la mecanismul de compensare sau de a colecta contribuțiile utilizatorilor la mecanismul de compensare, conform dispozițiilor art. 23 , introducerea unui sistem adecvat de evidență contabilă separată pentru a asigura funcționarea acestui mecanism.