(1) Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene care exercită profesia ca urmare a recunoașterii calificării profesionale trebuie să posede cunoștințele lingvistice necesare desfășurării activităților profesionale în România.
(2) Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România este desemnat ca autoritate competentă să verifice respectarea obligației prevăzute la alin. (1) .
(3) Verificarea cunoștințelor lingvistice se limitează la cunoașterea limbii române ca limbă oficială sau a unei alte limbi materne în România cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială a Uniunii Europene.
(4) Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România poate efectua verificarea cunoștințelor lingvistice numai după emiterea, conform normelor comunitare, a cardului profesional european de asistent medical generalist, de moașă sau de asistent medical sau, după caz, numai după recunoașterea calificărilor profesionale ale acestora. Verificarea este proporțională cu activitatea care urmează a fi desfășurată de către titular.
(5) Deciziile Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România cu privire la verificarea cunoștințelor lingvistice pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii.