(1) Sumele reprezentând venituri ale bugetelor locale, venituri proprii ale instituțiilor publice sau venituri cuvenite altor bugete, achitate prin intermediul cardurilor bancare la terminale de plată electronice instalate la sediile instituțiilor publice beneficiare, se evidențiază ca venituri încasate la bugetele către care s-a efectuat plata, la data încasării sumelor respective în conturile corespunzătoare de venituri bugetare deschise la Trezoreria Statului.
(2) În perioada cuprinsă între data la care a fost efectuată și autorizată tranzacția și data încasării efective de la instituția de credit a sumelor aferente tranzacției, în contul de disponibil deschis la Trezoreria Statului pe numele instituției publice beneficiare, sumele aferente tranzacțiilor efectuate se evidențiază în contabilitatea proprie a instituțiilor publice beneficiare ca debite pe seama instituțiilor de credit, în structura clasificației indicatorilor privind finanțele publice - venituri, după caz.
(3) Obligațiile fiscale și/sau bugetare ale contribuabililor aferente plăților efectuate potrivit alin. (1) se sting la data la care a fost efectuată tranzacția, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția încasării acestora la termenele și potrivit clauzelor stabilite prin convențiile încheiate cu instituțiile de credit.
(4) Obligațiile fiscale și/sau bugetare ale contribuabililor stinse la data la care a fost efectuată tranzacția și care nu sunt încasate de la instituția de credit în termenele prevăzute la alin. (3) se reînregistrează în contabilitatea instituțiilor publice beneficiare, iar plățile aferente acestor tranzacții sunt anulate.
(5) Evidențierea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) , precum și raportarea acestora în situațiile financiare se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.