(1) În cazul în care cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu prevederile art. 19 numește o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite pentru a desfășura activități de administrare a creditelor în legătură cu drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cu contractul de credit neperformant în sine, cumpărătorul de credite sau reprezentantul acestuia, care are domiciliul sau sediul social în România, are obligația de a comunica autorităților competente, desemnate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) , identitatea și adresa entității prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau ale administratorului de credite, cel mai târziu la data la care încep activitățile de administrare a creditelor.
(2) În cazul în care numește o altă entitate decât cea notificată potrivit dispozițiilor alin. (1) , cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu prevederile art. 19 informează în acest sens autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) , cel târziu la data la care se produce modificarea respectivă, și indică identitatea și adresa noii entități pe care a desemnat-o pentru desfășurarea activităților de administrare a creditelor legate de drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau de contractul de credit neperformant în sine.
(3) În situația în care România este statul membru de origine al cumpărătorului de credite, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) transmite în termen de 15 zile informațiile primite potrivit dispozițiilor alin. (1) și (2) autorităților competente ale statului membru gazdă, autorităților competente ale statului membru în care a fost acordat creditul și autorităților competente ale statului membru de origine al noului administrator de credite, atunci când acestea sunt diferite de România.