(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică:
a) administratorilor de credite care acționează în numele unui cumpărător de credite în ceea ce privește drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană și cu prevederile legale naționale sau în ceea ce privește contractul de credit neperformant în sine;
b) cumpărătorilor de credite care achiziționează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană și cu prevederile legale naționale sau care achiziționează contractul de credit neperformant în sine.
(2) În ceea ce privește contractele de credit care intră în domeniul său de aplicare, prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea principiului libertății contractuale din dreptul civil în ceea ce privește cesiunea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, a protecției acordate consumatorilor sau debitorilor în temeiul, în special, al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), al Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, a prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010 , cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completa rea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023 , cu modificările ulterioare, sau în temeiul altor prevederi legale relevante ale Uniunii Europene și din legislația națională referitoare la protecția consumatorilor și la drepturile debitorilor.
(3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea restricțiilor impuse de prevederile legale naționale referitoare la cesiunea drepturilor unui creditor, inclusiv în ceea ce privește obținerea prealabilă a acordului debitorului cedat, ce decurg dintr-un contract de credit neperformant care nu este restant sau a cărui scadență nu a depășit 90 de zile sau care nu este reziliat în conformitate cu prevederile legale naționale sau a celor referitoare la cesiunea contractului de credit neperformant în sine.
(4) Prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea cerințelor prevederilor legale naționale referitoare la administrarea drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau la administrarea contractului de credit în sine, atunci când cumpărătorul de credite este o entitate special constituită în scopul securitizării, în sensul definiției prevăzute la art. 2 pct. 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 648/2012, în măsura în care prevederile legale naționale în cauză:
a) asigură nivelul de protecție a consumatorilor prevăzut de prezenta ordonanță de urgență;
b) oferă garanția că autoritatea competentă primește informațiile necesare din partea administratorilor de credite.
(5) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică în cazul:
a) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau administrării contractului de credit în sine, efectuată de:
(i) o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană;
(ii) un administrator de fonduri de investiții alternative, denumit în continuare AFIA, autorizat sau înregistrat potrivit dispozițiilor Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, sau o societate de administrare sau o societate de investiții autorizată potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca societatea de investiții să nu fi desemnat o societate de administrare în temeiul Legii nr. 74/2015 în numele fondului pe care îl administrează;
(iii) o instituție financiară nebancară care face obiectul supravegherii de către o autoritate competentă potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010 , cu modificările și completările ulterioare sau cu prevederile art. 128 și 129 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023 , cu modificările ulterioare, și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, atunci când desfășoară activități la nivel național;
b) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit care nu a fost emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană sau administrării contractului de credit în sine, cu excepția cazului în care drepturile creditorului ce decurg din contractul de credit sau contractul de credit în sine sunt înlocuite cu un contract de credit emis de o astfel de instituție de credit;
c) achiziționării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine de către o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană;
d) cesiunii drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, în cazul în care cesiunea are loc înainte de data prevăzută la art. 31 alin. (2) .