(1) Determinarea impactului generat de perturbarea serviciului furnizat de entitate, prevăzut la art. 9 , se realizează în funcție de:

a) impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale;

b) impactul asupra economiei naționale;

c) impactul asupra sănătății și vieții persoanelor;

d) impactul financiar;

e) impactul asupra apărării, ordinii publice și securității naționale;

f) impactul transsectorial sau transfrontalier.

(2) Criteriile prevăzute la alin. (1) , pragurile corespunzătoare acestora și metodologia de evaluare a nivelului de risc al entităților se stabilesc prin ordin al directorului DNSC.