(1) Autoritățile și instituțiile publice din România, în domeniul lor de competență, au obligația de a asigura punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale instituite prin actele prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (4) în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență.
(2) În cazul sancțiunilor internaționale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1) , direct aplicabile în România, se adoptă, dacă este cazul, actele normative naționale necesare aplicării directe a acestora, precum și, dacă se consideră necesar, pentru incriminarea încălcării sancțiunilor.
(3) În cazul sancțiunilor internaționale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1) , care nu sunt direct aplicabile în România, în măsura în care nu sunt detaliate la nivel comunitar sau internațional prin acte normative direct aplicabile, se adoptă actele normative naționale necesare aplicării acestora, care vor stabili și măsurile necesare de punere în aplicare, indicându-se tipul și conținutul sancțiunilor internaționale, persoanele și entitățile desemnate, precum și, dacă se consideră necesar, incriminarea încălcării acestora.
(4) Sancțiunile internaționale prevăzute la art. 1 alin. (2) devin obligatorii în dreptul intern prin adoptarea unui act normativ, care va stabili și măsurile necesare de punere în aplicare, inclusiv incriminarea încălcării acestora, după caz.
(5) Proiectele actelor normative naționale menționate la alin. (2)-(4) se inițiază de către Ministerul Afacerilor Externe, împreună cu autoritățile și instituțiile publice cu atribuții în domeniu. Acestea se adoptă în procedură de urgență.
(6) Abrogat.
(7) Prevederile actelor normative menționate la alin. (2)-(4) se aplică și contractelor încheiate sau aflate în curs de atribuire înainte de intrarea în vigoare a acestora, dacă nu se prevede altfel.