(1) Orice persoană care are date și informații despre persoane sau entități desemnate, despre bunuri, tranzacții sau operațiuni supuse sancțiunilor internaționale are obligația de a înștiința autoritatea națională competentă potrivit art. 12 din momentul în care ia cunoștință despre existența situației care impune înștiințarea.
(1¹) Obligația prevăzută la alin. (1) revine atunci când în sarcina aceleiași persoane nu există obligația de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale de înghețare a fondurilor/resurselor economice, a interdicției de a pune la dispoziție fonduri sau resurse economice sau de aplicare a unei măsuri restrictive sectoriale de implementare a sancțiunilor internaționale.
(2) Autoritatea sau instituția publică înștiințată potrivit alin. (1) , în situația în care constată că nu are calitatea de autoritate națională competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență, transmite de îndată înștiințarea către autoritatea națională competentă, iar, în situația în care aceasta nu poate fi identificată, înștiințarea se transmite coordonatorului Consiliului desemnat potrivit art. 13 .
(3) Înștiințarea trebuie să cuprindă date minime care să permită identificarea și contactarea autorului acesteia.