Atribuțiile autorităților și instituțiilor publice cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale

Azi

OUG 202/2008 · 6 articole

Articolul 12 — Autorități naționale competente

(1) Autoritățile naționale competente sunt următoarele:

a) Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul pentru controlul exporturilor - ANCEX, pentru restricții privind operațiunile cu produse militare și cu produse cu dublă utilizare;

b) Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului pentru autorizarea comerțului cu bunuri supuse sancțiunilor internaționale, cu excepția celor cu dublă utilizare și militare, precum și pentru autorizarea comerțului cu anumite sectoare de servicii supuse sancțiunilor internaționale, conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență;

c) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru restricții în domeniul transporturilor;

d) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul General pentru Imigrări din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, precum și Centrul Național de Vize din subordinea Ministerului Afacerilor Externe pentru restricții de călătorie;

e) Ministerul Energiei pentru restricțiile privind resursele energetice;

f) Agenția Națională pentru Achiziții Publice și, după caz, Curtea de Conturi pentru restricțiile privind achizițiile publice;

g) Consiliul Național al Audiovizualului pentru restricțiile privind audiovizualul, în limitele competențelor acordate de Legea audiovizualului nr. 504/2002 , cu modificările și completările ulterioare;

h) Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații pentru restricțiile care vizează difuzarea sau permiterea, facilitarea sau contribuirea în alt mod la difuzarea oricărui conținut, cu excepția celor aflate în competența Consiliului Național al Audiovizualului, precum și pentru restricțiile privind furnizarea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice și furnizarea serviciilor poștale;

i) Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pentru restricțiile privind drepturile de proprietate industrială reprezentând mărci, brevete, desene sau modele industriale, modele de utilitate;

j) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru restricțiile în domeniul agriculturii;

k) Autoritatea Vamală Română pentru restricțiile privind mărfurile intrate sau ieșite din UE;

l) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pentru supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de înghețare a fondurilor și resurselor economice de către entitățile raportoare aflate în supravegherea sa conform art. 26 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, în cazul restricțiilor privind anumite transferuri de fonduri și servicii financiare prevăzute de actele menționate la art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (4) , având drept scop prevenirea proliferării nucleare, primește notificări pentru primirea și soluționarea cererilor de autorizare a efectuării unor tranzacții financiare;

m) Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc pentru supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de înghețare a fondurilor sau a resurselor economice de către entitățile raportoare aflate în supravegherea sa conform art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare;

n) Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru supravegherea și controlul modului în care entitățile și sucursalele supravegheate conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare, aplică sancțiunile internaționale de înghețare a fondurilor, restricțiile privind transferul de fonduri adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, precum și sancțiunile internaționale sectoriale specifice sectorului instrumente și investiții financiare, sectorului asigurări și reasigurări și sectorului sistemului pensiilor private;

o) Banca Națională a României pentru supravegherea și controlul punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de înghețare a fondurilor, a restricțiilor privind anumite transferuri de fonduri și servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, și a sancțiunilor internaționale sectoriale specifice sectorului financiar-bancar de către următoarele categorii de entități: instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele instituțiilor de credit persoane juridice străine; instituțiile de plată persoane juridice române și sucursalele instituțiilor de plată din alte state membre; instituțiile emitente de monedă electronică persoane juridice române și sucursalele instituțiilor emitente de monedă electronică din alte state membre; instituțiile financiare nebancare înscrise în Registrul special și instituțiile financiare nebancare înscrise numai în Registrul general care au și statut de instituție de plată sau instituție emitentă de monedă electronică;

p) Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru soluționarea cererilor de derogare de la aplicarea sancțiunilor internaționale privind înghețarea fondurilor și de la interdicția de a pune la dispoziție fonduri, cu respectarea condițiilor stabilite de actul prevăzut la art. 1 alin. (1) sau de actul normativ prevăzut la art. 4 alin. (4) și pentru autorizarea cererilor adresate de către instituții financiare și instituții de credit privind sancțiunile internaționale sectoriale specifice sectorului financiar.

(2) Calitatea de autoritate națională competentă în cazul celorlalte tipuri de sancțiuni internaționale revine autorităților publice cu atribuții potrivit legii în domeniul în care se aplică tipul de sancțiuni internaționale respectiv.

(3) Atunci când există divergențe privind asumarea competenței în privința acordării derogărilor între autoritățile prevăzute la alin. (1) și (2) , Ministerul Afacerilor Externe sesizează Consiliul prevăzut la art. 13 , care decide, prin vot cu majoritate simplă, autoritatea care acordă derogarea. Această autoritate ia măsurile necesare pentru acordarea derogării conform reglementărilor aplicabile.

Articolul 13 — Consiliul interinstituțional pentru implementarea sancțiunilor internaționale

(1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancțiunilor internaționale, precum și pentru identificarea de soluții pentru conformarea și armonizarea deciziilor necesare implementării eficiente a acestora se înființează Consiliul interinstituțional pentru implementarea sancțiunilor internaționale, denumit în continuare Consiliul, organism consultativ fără personalitate juridică.

(2) Consiliul este alcătuit din reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Ministerului Energiei, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Băncii Naționale a României, Autorității de Supraveghere Financiară, Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, Curții de Conturi, Autorității Vamale Române, Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, Consiliului Național al Audiovizualului, Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, Cancelariei Prim-Ministrului și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

(3) Ministerele sunt reprezentate în cadrul Consiliului la nivel de secretar de stat, precum și de către experți tehnici, iar celelalte autorități și instituții publice, de către conducătorii sau înlocuitorii de drept sau desemnați ai acestora, precum și de către experți tehnici.

(3¹) În funcție de natura sancțiunilor internaționale incidente în problemele supuse dezbaterii, Consiliul poate solicita participarea la întrunirile sale și a reprezentanților altor autorități, instituții publice sau organe de autoreglementare.

(3²) Persoanele prevăzute la alin. (3) și (3¹) , precum și persoanele care formează componența Secretariatului Consiliului au obligația de a deține autorizație de acces la informații clasificate corespunzător nivelului de clasificare al informațiilor utilizate la reuniunile Consiliului, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Coordonarea Consiliului este asigurată de către Cancelaria Prim-Ministrului, prin consilier de stat desemnat prin ordin al șefului Cancelariei Prim-Ministrului.

(5) Abrogat.

(6) Secretariatul Consiliului este asigurat de Ministerul Afacerilor Externe, iar cheltuielile implicate de activitatea de secretariat sunt suportate din bugetul anual aprobat al Ministerului Afacerilor Externe.

(7) Consiliul se convoacă ori de câte ori este necesar, de către coordonatorul acestuia desemnat potrivit alin. (4) , la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia. Consiliul se reunește în ședințe de lucru la nivel înalt sau la nivel tehnic, în funcție de ordinea de zi, în format fizic sau online.

(8) Pentru elaborarea avizului consultativ prevăzut la art. 14 lit. e) , Consiliul se întrunește în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea autorității naționale competente de către conducătorul acestuia desemnat potrivit alin. (4) .

(9) Avizul consultativ se transmite autorității naționale competente care l-a solicitat, în termen de trei zile lucrătoare de la data convenirii asupra minutei reuniunii Consiliului.

(10) Coordonatorul Consiliului asigură reprezentarea la nivel înalt a României în cadrul reuniunilor internaționale în domeniul sancțiunilor internaționale.

Articolul 14 — Atribuțiile Consiliului interinstituțional pentru implementarea sancțiunilor internaționale

(1) Consiliul are următoarele atribuții:

a) asigură cadrul de consultare în vederea armonizării activităților autorităților și instituțiilor publice române în domeniul punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale;

b) propune adoptarea unor reglementări specifice și/sau modificarea cadrului legislativ aplicabil, ca măsuri necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale;

c) analizează și identifică soluții pentru gestionarea implementării sancțiunilor internaționale, astfel încât să existe un impact cât mai redus asupra economiei naționale;

d) asigură cadrul de consultare între autoritățile și instituțiile publice române pentru fundamentarea poziției României în adoptarea, modificarea, suspendarea sau încetarea sancțiunilor internaționale;

e) elaborează și emite, la cererea autorității naționale competente sesizate, avize consultative pentru fundamentarea unor decizii legate de aplicarea sancțiunilor internaționale. Cererea autorității naționale competente trebuie însoțită de punctul său de vedere;

f) prezintă prim-ministrului și Președintelui României recomandări cu privire la oportunitatea preluării în dreptul intern a unor sancțiuni internaționale care nu au caracter obligatoriu pentru România;

g) prezintă ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe an, informări privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, pentru fundamentarea rapoartelor prim-ministrului prevăzute la art. 6 ;

h) evaluează periodic informațiile primite de către autoritățile naționale competente din partea operatorilor economici pentru a identifica tranzacții, entități, sectoare de activitate care indică riscuri grave de încălcare sau eludare a regimurilor de sancțiuni internaționale sau orice alte utilizări de fonduri ce contravin acestor regimuri.

i) asigură priorități comune și înțelegerea comună a relației dintre asigurarea respectării legii penale și administrative;

j) facilitează schimbul de informații în scopuri strategice, în limitele stabilite în dreptul Uniunii Europene și în dreptul intern aplicabil;

k) asigură consultarea în cadrul anchetelor individuale, în limitele stabilite în dreptul Uniunii Europene și în dreptul intern aplicabil.

(2) În aplicarea art. 15 din Directiva (UE) 2024/1.226 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii și de modificare a Directivei (UE) 2018/1.673, denumită în continuare Directiva (UE) 2024/1.226, se desemnează Consiliul ca organism competent care asigură coordonarea și cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale ale Uniunii Europene în legătură cu infracțiunile prevăzute la art. 27¹ .

Articolul 15 — Sisteme de evidență

(1) Autoritățile naționale competente prevăzute la art. 12 creează și administrează o evidență proprie cu datele și informațiile necesare cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale din domeniul lor de competență sau utilizează evidențele deja constituite la nivelul acestora dacă, prin utilizarea acestor evidențe, se asigură aducerea la îndeplinire a sancțiunilor internaționale.

(2) Abrogat.

(3) Prelucrarea datelor cu caracter personal în baza prezentei ordonanțe de urgență se realizează cu respectarea dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date, în funcție de scopul în care sunt prelucrate datele.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

(6) Abrogat.

(7) Informațiile conținute în evidențele prevăzute la alin. (1) , cu excepția informațiilor clasificate potrivit legii, sunt stocate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării aplicării sancțiunilor internaționale.

Articolul 16 — Schimbul de informații și cooperarea dintre autorități

(1) Autoritățile și instituțiile publice cooperează între ele și pot colabora și cu autorități competente din alte state și instituții ale Uniunii Europene, în condițiile legii, inclusiv prin schimb de date și informații, pentru punerea în aplicare eficientă a sancțiunilor internaționale.

(2) Cooperarea dintre autorități și instituții publice, inclusiv cu instituții ale Uniunii Europene, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență se realizează astfel încât să permită obținerea rapidă și eficientă de date și informații.

(3) În aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1)-(3) din Directiva (UE) 2024/1.226, organele judiciare din România aplică dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , cu modificările și completările ulterioare, și instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și instrumentele juridice ale Uniunii Europene aplicabile pe teritoriul României.

Articolul 17

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor, precum și supravegherea punerii în aplicare a restricțiilor privind anumite transferuri de fonduri și servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, se fac de către autoritățile și instituțiile publice de reglementare, autorizare, de către autoritățile de supraveghere prudențială a sectorului financiar, de către structurile de conducere ale profesiilor liberale și, respectiv, de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, pentru persoanele fizice și juridice din domeniul lor de activitate, conform legislației în vigoare în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.

(2) Supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor de către persoanele fizice și juridice care nu intră în sfera de competență a autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) , precum și controlul punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a resurselor economice se fac de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

(3) Supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, altele decât restricțiile privind anumite transferuri de fonduri și servicii financiare, adoptate în scopul prevenirii proliferării nucleare, precum și a sancțiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice se face de către autoritățile competente potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) .

(4) În cazul în care, în cadrul activității prevăzute la alin. (1)-(3) , autoritățile sau instituțiile publice, prin reprezentanții împuterniciți, constată încălcări ale sancțiunilor internaționale de către persoane fizice și juridice, acestea aplică sancțiunile prevăzute la art. 26 sau sesizează organele de urmărire penală, după caz. În cazul constatării unor încălcări potrivit art. 26 , autoritățile și instituțiile publice pot aplica și alte sancțiuni specifice.

(5) În cazul profesiilor liberale, sancțiunile aplicate de către structurile de conducere ale acestora sunt cele prevăzute de normele care reglementează profesiile respective.

(6) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la alin. (1) , precum și autoritățile competente potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) emit, în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, reglementări specifice privind supravegherea modului de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.