(1) Cererea contribuabilului se soluționează de organul fiscal competent prin decizie de eșalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
(2) Cuantumul și termenele de plată a ratelor de eșalonare se stabilesc prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de eșalonare la plată. În sensul art. 116 din Codul de procedură fiscală, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată.
(3) Cererea se soluționează prin decizie de respingere în oricare dintre următoarele situații:
a) în cazul cererilor depuse pentru obligațiile prevăzute la art. 3 alin. (2) și (2¹);
b) nu sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute la art. 4 alin. (1);
c) contribuabilul nu depune documentele justificative necesare soluționării cererii;
d) cererea și documentele aferente nu prezintă nicio modificare față de condițiile de acordare a eșalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă;
e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată, a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eșalonare la plată.
(4) După eliberarea certificatului de atestare fiscală și, după caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 7 alin. (4), organul fiscal competent verifică încadrarea cererii în prevederile prezentei ordonanțe de urgență și comunică contribuabilului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eșalonarea la plată, după caz.