(1¹) Prin acordul de principiu organul fiscal stabilește perioada de eșalonare, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanție bancară, precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată și a procentului prevăzut la alin. (9), corespunzător perioadei de eșalonare. (1²) Prin excepție de la prevederile alin.(1), următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanții: privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, după caz; privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003 , cu modificările și completările ulterioare; (1³) În situația în care contribuabilii prevăzuți la alin. (1²) lit. c) dețin în proprietate bunuri a căror valoare acoperă valorile prevăzute la alin. (9) sau (11), după caz, acestea constituie garanții în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și bunurile mobile care, deși au durata normală de funcționare expirată, au fost supuse reevaluării potrivit regulilor contabile în vigoare. (11¹) În scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (2) lit. d), valoarea acestor bunuri trebuie să acopere obligațiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum și sumele eșalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată. (15¹) În cazul în care contribuabilul solicită înlocuirea sau redimensionarea garanției potrivit alin. (14), iar sumele rămase din eșalonarea la plată sunt mai mici decât limitele prevăzute la alin. (13), prin excepție de la prevederile alin. (15), organul fiscal eliberează garanțiile. (16¹) În cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, bunul care face obiectul garanției constituite potrivit alin. (2) lit. d) și alin. (11¹) se execută de către organul fiscal pentru obligațiile de plată ale garantului, contribuabilul are obligația constituirii de garanții pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată. În acest caz, până la constituirea garanției, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal urmând a stinge obligațiile rămase din eșalonarea la plată dacă garanția nu este constituită în termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. k).
(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanții. La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
a) instituțiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002
b) autoritățile/serviciile publice autonome înființate prin lege organică;
c) unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002
d) instituțiile de învățământ superior de stat.
(2) Garanțiile pot consta în:
a) mijloace bănești consemnate pe numele contribuabilului la dispoziția organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanție bancară;
c) instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;
d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eșalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terțe persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepția cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (11¹).
(3) Pot forma obiect al garanțiilor constituite potrivit alin. (2) bunurile mobile care nu au durata normală de funcționare expirată potrivit Legii nr. 15/1994
(4) Bunul ce constituie obiect al garanției prevăzute la alin. (2) lit. d) nu poate să mai constituie obiect al unei garanții pentru eșalonarea la plată a obligațiilor unui alt contribuabil.
(5) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea contribuabilului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea prevăzută la alin. (9) sau (11), după caz, cu condiția prezentării unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevăzut la alin. (1). Dispozițiile alin. (7) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6) În situația în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperă valoarea prevăzută la alin. (9) sau (11), după caz, contribuabilul constituie garanție potrivit prevederilor alin. (1), pentru diferența de valoare neacoperită.
(7) Bunurile oferite drept garanție potrivit alin. (2) lit. c) și d) se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmește un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporționată față de valoarea de piață a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, termenul de soluționare a cererii se prelungește cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare și data efectuării noii evaluări.
(8) Pentru bunurile oferite drept garanție potrivit alin. (2) lit. c) și d), contribuabilul depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare și alte documente stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(9) Garanțiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată, astfel:
a) pentru eșalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
b) pentru eșalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
c) pentru eșalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
d) pentru eșalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.
(10) Prin excepție de la prevederile alin. (9), garanțiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, precum și dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată.
(11) În scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c), dacă bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum și sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată.
(12) Perioada de valabilitate a scrisorii de garanție bancară trebuie să fie cu cel puțin 3 luni mai mare decât scadența ultimei rate din eșalonarea la plată.
(13) Pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, precum și cele care fac obiectul amânării la plată potrivit art. 17¹, de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice și, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanții.
(14) Pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția se poate înlocui sau redimensiona în funcție de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentajul suplimentar al garanției care se ia în calcul la stabilirea valorii garanției este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanției, corespunzător perioadei de timp rămase din eșalonarea la plată acordată.
(15) Organul fiscal competent eliberează garanțiile după comunicarea deciziei de finalizare a eșalonării la plată, prevăzută la art. 10 alin. (4), cu excepția situației prevăzute la art. 14 alin. (3).
(16) În cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția constituită potrivit alin. (11) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanțiilor prevăzute la alin. (9), contribuabilul are obligația reîntregirii acesteia, pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată.
(17) La cererea contribuabilului, organul fiscal competent poate executa garanția constituită sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) și c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților în condițiile art. 160 din Codul de procedură fiscală, în situația în care se stinge întreaga sumă eșalonată la plată.