(1) Străinul încadrat în muncă pe teritoriul României are următoarele obligații:
a) să respecte clauzele contractului individual de muncă, precum și regulamentul intern, normele de securitate și sănătate în muncă, regulile de disciplină a muncii, precum și dispozițiile legale și instrucțiunile angajatorului, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) să furnizeze informații reale, complete și actualizate cu privire la identitatea sa, calificările profesionale, experiența de muncă și starea sa de sănătate;
c) să respecte condițiile și termenii contractului de plasare;
d) să se prezinte la locul de muncă și să își desfășoare activitatea conform condițiilor stabilite prin contractul individual de muncă;
e) să părăsească teritoriul României și să revină în statul de origine sau într-un alt stat în care i se permite intrarea în situația în care dreptul de ședere în scop de muncă a expirat.
(2) Străinul prevăzut la art. 27² din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, nu poate avea inițiativa schimbării angajatorului pentru o perioadă de 6 luni de la data începerii activității pe teritoriul României înregistrată în REGES-ONLINE, cu excepția situației prevăzute la alin. (4) .
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , străinul poate avea inițiativa schimbării angajatorului anterior perioadei de 6 luni în cazuri justificate corespunzător de încălcare gravă de către angajator a clauzelor și condițiilor contractuale sau a raporturilor de muncă.
(4) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (2) , precum și în situația prevăzută la alin. (3) , străinul poate schimba angajatorul doar prin intermediul agenției de plasare care este parte a contractului de plasare până la împlinirea perioadei de 2 ani de la data începerii activității pe teritoriul României înregistrată în REGES-ONLINE.
(5) În situația în care agenției de plasare i-a fost retrasă autorizația potrivit dispozițiilor art. 32 sau aceasta i-a încetat potrivit dispozițiilor art. 33 , străinul plasat poate schimba angajatorul în condițiile prevăzute la art. 56 alin. (9)-(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
(6) În cazul în care a intervenit încetarea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, ca urmare a acordului părților sau prin demisia străinului plasat, ca urmare a intervenirii situației prevăzute la alin. (3) , anterior expirării duratei pentru care a fost eliberat permisul unic:
a) agenția de plasare a străinilor are obligația de a depune diligențe pentru prezentarea a cel puțin două oferte de loc de muncă la un alt angajator, în termenul de 90 de zile în care cetățeanul străin are drept de ședere legală pe teritoriul României, conform prevederilor legislației în vigoare;
b) angajatorul autorizat are obligația să identifice și să pună străinul în legătură cu o agenție de plasare a străinilor în vederea încheierii unui contract individual de muncă cu un alt angajator; refuzul străinului se consemnează în scris, iar angajatorul notifică Inspectoratul General pentru Imigrări și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
(7) În cazul în care, până la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut la alin. (6) lit. a) , nu este identificat un nou angajator și nu este încheiat un nou contract individual de muncă, agenția de plasare a străinilor, respectiv angajatorul autorizat are obligația de a suporta contravaloarea costurilor ocazionate de întoarcerea străinilor în țara de origine atunci când demersurile întreprinse potrivit alin. (4) nu au dat rezultat.
(8) Costurile privind obținerea vizei, transportul din țara de origine sau de reședință în România, transportul intern și cazarea cad în sarcina străinului, cu excepția situației în care se stabilește altfel de către angajator prin oferta fermă.
(9) În situația în care străinul nu respectă perioada prevăzută la alin. (2) , angajatorul poate recupera sumele investite pentru implementarea obligației menționate la art. 7 alin. (1) lit. g) , pentru cazare și pentru transport.
(10) Exercitarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol nu poate avea ca efect restrângerea drepturilor lucrătorului străin recunoscute de legislația națională, de dreptul Uniunii Europene sau de tratatele internaționale la care România este parte.