Planul de urgență și managementul accidentelor

(1) Planul de urgență este un document elaborat de utilizator și care descrie activitățile și măsurile necesare pentru diminuarea sau eliminarea efectelor accidentelor asupra sănătății umane și mediului.

(2) Înainte de începerea unei utilizări în condiții de izolare, autoritățile implicate prin activități de inspecție și control verifică:

a) planul de urgență și informația necesară a fi furnizată, în conformitate cu anexele nr. 6 și 7;

b) măsurile și activitățile necesare pentru a evita posibile eșecuri în aplicarea măsurilor de biosecuritate ce pot conduce la apariția unor pericole serioase, cu efecte imediate sau întârziate asupra sănătății umane din afara incintei și/sau asupra mediului, cu excepția cazurilor în care planul de urgență a fost redactat conform altor acte normative comunitare și legislației naționale.

(3) Informațiile privind planurile de urgență sunt actualizate anual de către utilizator și puse la dispoziția autorităților prevăzute la art. 6 alin (1), autorităților administrației publice locale și publicului.

(4) Autoritatea competentă transmite autorității publice centrale pentru protecția mediului planul de urgență prevăzut la alin. (1), pe care îl pune la dispoziția autorităților competente din statele membre pentru consultări în cadrul relațiilor bilaterale.

(5) Autoritatea competentă colaborează cu autoritatea competentă pentru protecția mediului despre orice schimb de informații cu statele membre care are loc în conformitate cu prevederile prezentului articol.

(1) În cazul producerii unui accident, utilizatorul este obligat să aplice măsurile și activitățile descrise în planul de urgență, să informeze imediat, în maximum o oră, prin telefon, poștă electronică sau fax, autoritatea competentă și dă în maximum 24 de ore o declarație care conține:

a) identitatea și cantitatea de microorganisme modificate genetic în cauză;

b) descrierea împrejurării și a locului în care s-a produs accidentul;

c) aplicarea planului de urgență și recomandări;

d) informații necesare pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătății umane și mediului;

e) descrierea riscurilor posibile asupra comunităților umane învecinate, asupra ariilor naturale protejate sau asupra ariilor speciale de conservare învecinate.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) autoritatea competentă este obligată:

a) să asigure măsurile necesare pentru diminuarea efectelor asupra sănătății umane și mediului;

b) să comunice autorităților administrative locale riscurile privind sănătatea comunității locale și/sau protecția mediului;

c) să aibă informațiile necesare realizării unei analize asupra accidentului;

d) să formuleze recomandări pentru evitarea de alte accidente în scopul eliminării sau limitării efectelor acestora;

e) să analizeze cauzele accidentelor;

f) să colaboreze cu celelalte autorități prevăzute la art. 6 alin (1) lit. a), c)-f);

g) să centralizeze și să inventarieze accidentele anterioare și măsurile adoptate pentru evitarea producerii altor accidente;

h) să colecteze toate informațiile necesare, pentru a face o analiză cât mai completă asupra accidentului și, dacă este cazul, să formuleze recomandări pentru evitarea în viitor a unor accidente similare și pentru evitarea efectelor ce ar rezultă din acestea.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) autoritatea competentă este obligată să alerteze autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, care anunță autoritățile competente din statele care pot fi afectate și le consultă în vederea elaborării și aplicării planurilor de urgență comune.

(4) În situațiile prevăzute la alin. (1) autoritatea publică centrală pentru protecția mediului este obligată:

a) prin consultare cu Comisia Europeană, să stabilească procedura pentru schimbul de informații;

b) să informeze imediat Comisia Europeană despre accident și să transmită un raport asupra acestuia cu informații privind circumstanțele producerii accidentului, identitatea și cantitățile de microorganisme modificate genetic, măsurile adoptate și eficiența acestora, recomandări privind limitarea efectelor și evitarea altor accidente;

c) să stabilească termenii de elaborare ai registrului privind evidența accidentelor.

(5) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului este informată de alt stat membru în cazul producerii unor accidente, caz în care:

a) asigură luarea măsurilor necesare, în colaborare cu Comisia Europeana și cu statele membre implicate;

b) elaborează recomandări și propune măsuri pentru evitarea în viitor a unor accidente similare, prin colaborare cu autoritățile implicate, după caz;

c) informează celelalte autorități implicate și autoritățile administrației publice locale posibil a fi afectate.

(6) Autoritatea competentă anunță autoritatea publică centrală pentru protecția mediului despre accidentul produs, efectele acestuia, schimbul de informații cu statele membre și cu Comisia Europeană.

(7) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului asigură schimbul de informații cu statele membre și cu Comisia Europeană.

(8) Accidentele care produc efecte transfrontieră se gestionează în conformitate cu prevederile Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea.

(1) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritatea competentă au obligația:

a) să consulte Comisia de securitate biologică și autoritățile implicate în elaborarea și aplicarea planurilor de urgență;

b) să consulte autoritățile competente ale altor state care ar putea fi afectate în cazul producerii unui accident, în elaborarea și aplicarea planurilor de urgență;

c) să informeze Comisia Europeană despre orice accident similar, furnizând detalii asupra circumstanțelor producerii accidentului, identității și cantității de microorganisme modificate genetic în cauză, măsurilor de răspuns adoptate și eficienței acestora, precum și asupra analizei accidentului, care va include recomandări pentru limitarea efectelor acestuia și pentru evitarea în viitor a unor accidente similare.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului stabilește în consultare cu Comisia Europeană procedura privind schimbul de informații.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritatea competentă colaborează cu Comisia Europeană în elaborarea Registrului privind evidența accidentelor.

(4) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritatea competentă analizează cauzele accidentelor cu autoritățile implicate și Comisia de securitate biologică.

(5) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritatea competentă și autoritățile implicate monitorizează experiența acumulată și măsurile adoptate pentru evitarea producerii unor accidente similare.

(6) Autoritatea competentă avizează de urgență autoritatea publică centrală pentru protecția mediului asupra măsurilor de intervenție în caz de accident și despre iminența oricărui schimb de informație cu statele membre și Comisia Europeană în conformitate cu prevederile prezentului articol.