(1) Prin derogare de la prevederile art. 16 și doar în cazuri excepționale, autoritățile competente pot lua măsuri cu privire la un prestator stabilit într-un alt stat membru, pentru a garanta siguranța serviciilor.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi adoptate numai cu respectarea procedurii de asistență reciprocă stabilită la art. 40 și numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) prevederile naționale în conformitate cu care se adoptă măsura respectivă nu au făcut obiectul armonizării, la nivel comunitar, în domeniul siguranței serviciilor;
b) măsurile prevăd un nivel mai înalt de protecție a beneficiarului decât cel prevăzut într-o măsură adoptată de statul membru de stabilire în conformitate cu prevederile sale naționale;
c) statul membru de stabilire nu adoptă nicio măsură sau adoptă măsuri insuficiente în comparație cu cele prevăzute la art. 40 ;
d) măsurile sunt proporționale cu obiectivul garantării siguranței serviciilor.
(3) Alin. (1) și (2) nu aduc atingere dispozițiilor stabilite prin instrumente comunitare ce garantează libertatea de a presta servicii sau care permit derogări de la aceasta.