LexistoriaDreptul la drept.

Libera circulație a serviciilor

Azi

OUG 49/2009 · 7 articole

Secțiunea 1 — Libertatea de a furniza servicii și derogările aferente

Articolul 16

(1) Prestatorii stabiliți într-un alt stat membru au dreptul de a furniza servicii pe teritoriul României.

(2) Accesul la furnizarea unui serviciu sau exercitarea acestuia pe teritoriul României poate fi condiționat(ă) de îndeplinirea unor cerințe, doar dacă acestea respectă cumulativ următoarele principii:

a) principiul nediscriminării: cerințele nu trebuie să fie, direct ori indirect, discriminatorii în ceea ce privește cetățenia sau, pentru persoanele juridice, în ceea ce privește statul membru în care acestea sunt stabilite;

b) principiul necesității: cerințele trebuie să fie justificate pe baza unor rațiuni de ordine publică, siguranță publică, sănătate publică sau protecția mediului;

c) principiul proporționalității: cerințele trebuie să fie adecvate pentru a garanta realizarea obiectivelor, fără a depăși ceea ce este necesar pentru realizarea acestora.

(3) Libertatea de a furniza servicii în cazul unui prestator stabilit într-un alt stat membru nu poate fi restrânsă prin impunerea uneia dintre următoarele cerințe:

a) obligația de a fi stabilit pe teritoriul României;

b) obligația de a obține o autorizație din partea unor autorități competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul României, în afara celor impuse prin prevederile prezentei ordonanțe de urgență, prin alte acte normative care transpun acte normative comunitare sau prin acte normative comunitare cu aplicabilitate directă;

c) interdicția de a stabili pe teritoriul României o infrastructură specifică, necesară pentru prestarea serviciilor în cauză;

d) aplicarea unui regim contractual special între prestator și beneficiarul serviciului, care împiedică sau restricționează prestarea serviciilor în mod independent;

e) obligația de a deține un document de identitate specific, emis de autoritatea competentă pentru prestarea serviciului respectiv;

f) cerințe care restricționează utilizarea echipamentelor și a materialelor asociate prestării serviciilor, cu excepția celor necesare pentru asigurarea sănătății și a securității muncii;

g) restricții asupra libertății de a presta serviciile menționate la art. 19 .

(4) Autoritățile administrației publice pot aplica, în conformitate cu legislația națională armonizată, propriile reguli în ceea ce privește condițiile de angajare, inclusiv cele stabilite în contractele colective. Autoritățile publice competente române pot impune cerințe în ceea ce privește o activitate de servicii în cazul în care acestea sunt justificate din motive de ordine publică, sănătate publică sau protecția mediului, în conformitate cu alin. (2) .

Articolul 17

Prevederile art. 16 alin. (2) și (3) nu se aplică:

a) serviciilor de interes economic general, printre care: în sectorul poștal, serviciilor de natura celor reglementate prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poștale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 642/2002 , cu modificările și completările ulterioare; în sectorul electricității, serviciilor reglementate prin Legea energiei electrice nr. 13/2007 , cu modificările și completările ulterioare; în sectorul gazelor, serviciilor reglementate prin Legea gazelor nr. 351/2004 , cu modificările și completările ulterioare; serviciilor de distribuție și alimentare cu apă și serviciilor de canalizare și tratare a apelor uzate sau reziduale reglementate prin Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , cu modificările și completările ulterioare; serviciilor de tratare a deșeurilor; în sectorul energiei termice, serviciilor reglementate prin Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 ; serviciilor de salubrizare, reglementate prin Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , cu modificările și completările ulterioare; serviciilor de iluminat public, reglementate prin Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006 ; serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local;

b) domeniilor reglementate prin Legea nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale;

c) domeniilor reglementate prin Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare;

d) serviciilor de asistență juridică reglementate de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) domeniilor reglementate prin cap. IV¹ din Legea nr. 200/2004 , cu modificările și completările ulterioare; art. 24 și 24¹ din Hotărârea Guvernului nr. 860/2004 privind recunoașterea calificării de medic veterinar și reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar, cu modificările și completările ulterioare; art. 11 alin. 2 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, republicată;

f) domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității;

g) formalităților administrative reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 260/2005 , cu modificările și completările ulterioare;

h) în ceea ce privește cetățenii țărilor terțe care se deplasează în România pentru prestarea sau pentru a li se furniza un serviciu, dreptului autorităților române de a solicita viză ori permis de ședere pentru resortisanți din țări terțe cărora nu li se aplică regimul de recunoaștere reciprocă prevăzut la art. 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune sau posibilității de a obliga resortisanții din țările terțe să se prezinte la autoritățile competente din România la momentul intrării acestora pe teritoriul său ori la o dată ulterioară;

i) în ceea ce privește transportul de deșeuri, domeniilor reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri;

j) drepturilor de autor și drepturilor conexe, drepturilor sui-generis ale fabricanților bazelor de date, drepturilor de proprietate industrială, inclusiv drepturilor reglementate prin Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, republicată;

k) documentelor care, potrivit legislației naționale, necesită intervenția unui notar;

l) domeniilor reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statuar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008 ;

m) procedurii de înmatriculare a vehiculelor achiziționate în leasing dintr-un alt stat membru;

n) obligațiilor contractuale și extracontractuale, inclusiv forma contractelor, determinate în conformitate cu normele dreptului privat internațional.

Articolul 18

(1) Prin derogare de la prevederile art. 16 și doar în cazuri excepționale, autoritățile competente pot lua măsuri cu privire la un prestator stabilit într-un alt stat membru, pentru a garanta siguranța serviciilor.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi adoptate numai cu respectarea procedurii de asistență reciprocă stabilită la art. 40 și numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) prevederile naționale în conformitate cu care se adoptă măsura respectivă nu au făcut obiectul armonizării, la nivel comunitar, în domeniul siguranței serviciilor;

b) măsurile prevăd un nivel mai înalt de protecție a beneficiarului decât cel prevăzut într-o măsură adoptată de statul membru de stabilire în conformitate cu prevederile sale naționale;

c) statul membru de stabilire nu adoptă nicio măsură sau adoptă măsuri insuficiente în comparație cu cele prevăzute la art. 40 ;

d) măsurile sunt proporționale cu obiectivul garantării siguranței serviciilor.

(3) Alin. (1) și (2) nu aduc atingere dispozițiilor stabilite prin instrumente comunitare ce garantează libertatea de a presta servicii sau care permit derogări de la aceasta.

Secțiunea a 2-a — Drepturile beneficiarilor de servicii

Articolul 19

Utilizarea de către un beneficiar a unui serviciu oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru nu poate fi restricționată, în special prin impunerea următoarelor cerințe:

a) obligația de a obține o autorizație de la autoritățile competente sau de a face o declarație către acestea dacă doresc să apeleze la serviciile unor prestatori stabiliți în alt stat membru;

b) limite discriminatorii în acordarea asistenței financiare pentru folosirea unui anumit serviciu pe motiv că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru sau din motive referitoare la locul unde se prestează serviciul.

Articolul 20

(1) Prestatorii nu pot include condiții discriminatorii referitoare la cetățenie sau la naționalitate ori la locul de reședință sau la sediul beneficiarului în condițiile generale de acces la un serviciu puse la dispoziția publicului.

(2) Prestatorii pot stabili condiții de acces diferite în cazul în care acestea sunt justificate în mod direct prin criterii obiective.

(3) Clauzele ori declarațiile ce cuprind condiții generale de acces discriminatorii sunt nule de drept.

Articolul 21

(1) Se desemnează Centrul European al Consumatorilor din România ca organism competent pentru aspectele legate de informarea și asistența oferite consumatorilor.

(2) Informațiile puse la dispoziția consumatorilor cuprind următoarele:

a) informații generale referitoare la cerințele din domeniul protecției consumatorilor;

b) informații generale cu privire la posibilitățile de soluționare a unui litigiu între un prestator și un consumator, inclusiv căile de atac disponibile în cazul unui litigiu între un prestator și un consumator;

c) datele de contact ale asociațiilor de la care consumatorii pot obține asistență practică.

(3) Informațiile și asistența se oferă într-o manieră clară și trebuie să fie actualizate și ușor accesibile de la distanță, inclusiv prin mijloace electronice.

(4) În vederea îndeplinirii cerințelor stabilite la alin. (2) , atunci când este sesizat de către un consumator, Centrul European al Consumatorilor din România contactează, în cazul în care este necesar, organismul competent al statului membru de stabilire al prestatorului în cauză. Informațiile primite de la organismul competent din statul membru de stabilire al prestatorului în cauză vor fi transmise consumatorului.

(5) Centrul European al Consumatorilor din România va răspunde solicitărilor primite de la organismele competente din alte state membre ori din România, în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 20 de zile de la primirea solicitării.

Articolul 22

În vederea aplicării prevederilor prezentului capitol, autoritățile competente au următoarele obligații:

a) analizează legislația în baza căreia autorizează prestarea serviciilor aflate în competența lor și inițiază modificări legislative, acolo unde este cazul, în vederea eliminării cerințelor care contravin prevederilor art. 16 , până la data de 15 iunie 2009;

b) raportează prin intermediul platformei electronice Interactive Policy Making (IPM), până la data de 30 septembrie 2009, toate cerințele menținute potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) .