(1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competența instanței de executare.
(2) În cazul în care instanța competentă nu se poate stabili potrivit alin. (1) , competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul.
(3) Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluționarea cererii principale.
(4) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate instanța va informa părțile despre posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a ajutorului public judiciar, precum și despre condițiile și formele concrete în care acesta poate fi solicitat și acordat.