Dacă stocurile constituite în temeiul acordului interguvernamental nu sunt deținute de beneficiari, dar sunt păstrate la dispoziția acestora de către o structură desemnată de guvernul statului membru cu care se încheie acordul interguvernamental sau de către un operator economic cu sediul pe teritoriul statului membru respectiv, acordul interguvernamental trebuie să prevadă următoarele elemente suplimentare față de cele prevăzute la art. 10¹ alin. (3):
a) dreptul contractual al beneficiarilor de a achiziționa stocurile de țiței și produse petroliere pe întreaga perioadă a contractului, precum și metodologia de stabilire a prețului pentru respectivele achiziții;
b) durata contractului de achiziție, care trebuie să fie de minimum 90 de zile;
c) locul depozitării, operatorii economici cu sediul pe teritoriul statului membru care păstrează stocurile la dispoziția beneficiarilor, precum și cantitatea și categoria de țiței sau produse petroliere depozitate în acel loc;
d) garantarea disponibilității reale a stocurilor pentru beneficiari, în orice moment pe durata contractului, de către structura desemnată de guvernul statului membru cu care se încheie acordul interguvernamental sau de către operatorul economic cu sediul pe teritoriul statului membru respectiv care păstrează stocurile la dispoziția acestora;
e) faptul că structura desemnată de către guvernul statului membru cu care se încheie acordul interguvernamental sau operatorul economic cu sediul pe teritoriul statului membru respectiv care păstrează stocurile la dispoziția beneficiarilor se află sub jurisdicția statului membru pe al cărui teritoriu sunt constituite stocurile, în măsura în care acordul prevede competența juridică a respectivului stat membru de a controla și verifica existența stocurilor.