(1) Managementul zonelor prioritare pentru biodiversitate se realizează diferențiat, în funcție de caracteristicile acestor zone, după cum urmează:
a) în regim de nonintervenție, în zonele cu ecosisteme cu valoare ridicată de conservare în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus;
b) în regim de management activ, în zonele în care măsurile de conservare sunt necesare pentru susținerea sau îmbunătățirea proceselor naturale, a structurii și funcțiilor ecologice ale acestor zone.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) , activitățile de management activ se referă la aplicarea de măsuri de restaurare și/sau conservare a habitatelor naturale și a speciilor protejate, pentru care a fost desemnată zona.