OUG 57/2007 · 11 articole
(1) Zonele prioritare pentru biodiversitate, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 41 , se desemnează prin includerea în Catalogul național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului.
(2) În cazul zonelor prioritare pentru biodiversitate care se suprapun cu pajiști permanente desemnarea acestora se face cu avizul autorității publice centrale în domeniul agriculturii.
În vederea desemnării, zonele prioritare pentru biodiversitate se propun în baza Metodologiei de identificare a zonelor prioritare pentru biodiversitate, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, cu avizul Academiei Române - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii și al autorității publice centrale în domeniul agriculturii pentru prevederile din metodologie care fac referire la pajiști permanente. Propunerile pentru stabilirea zonelor prioritare pentru biodiversitate se fac la inițiativa autorității publice centrale pentru protecția mediului sau a oricărei persoane fizice sau juridice.
Zonele prioritare pentru biodiversitate prevăzute la art. 40¹ cuprind următoarele:
a) rezervațiile științifice;
b) zonele de protecție strictă din parcurile naționale și naturale;
c) zonele strict protejate din rezervațiile biosferei;
d) pădurile virgine și cvasivirgine;
e) zonele de protecție integrală din parcuri naționale și naturale;
f) situl patrimoniului mondial UNESCO «Păduri de fag primare și seculare din Carpați și alte regiuni ale Europei», de pe teritoriul românesc;
g) monumentele naturii;
h) rezervații naturale;
i) suprafețe terestre și marine, altele decât cele prevăzute la lit. a)-h) , stabilite în baza Metodologiei de identificare a zonelor prioritare pentru biodiversitate prevăzute la art. 40² .
(1) Managementul zonelor prioritare pentru biodiversitate se realizează diferențiat, în funcție de caracteristicile acestor zone, după cum urmează:
a) în regim de nonintervenție, în zonele cu ecosisteme cu valoare ridicată de conservare în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus;
b) în regim de management activ, în zonele în care măsurile de conservare sunt necesare pentru susținerea sau îmbunătățirea proceselor naturale, a structurii și funcțiilor ecologice ale acestor zone.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) , activitățile de management activ se referă la aplicarea de măsuri de restaurare și/sau conservare a habitatelor naturale și a speciilor protejate, pentru care a fost desemnată zona.
În zonele prioritare pentru biodiversitate cu regim de nonintervenție se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția următoarelor tipuri de activități:
a) activități de cercetare științifică;
b) activități de educație ecologică;
c) activități de ecoturism, care nu necesită realizarea de construcții/investiții.
În zonele prioritare pentru biodiversitate cu regim de management activ sunt permise următoarele activități:
a) activități de cercetare științifică;
b) activități de educație ecologică;
c) activități de ecoturism, care nu necesită realizarea de construcții/investiții;
d) utilizarea rațională a pajiștilor/pășunilor pentru cosit și/sau pășunat, limitată la intensitatea necesară pentru optimizarea valorii de conservare a pajiștilor/pășunilor în cauză, astfel încât să nu fie afectate habitatele și speciile de floră și faună protejate;
e) intervențiile pentru menținerea/îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor/ecosistemelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice;
f) intervențiile în scopul restaurării ecologice a habitatelor/ecosistemelor naturale;
g) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor;
h) activități compatibile cu obiectivele de conservare stabilite la desemnarea zonelor prioritare pentru biodiversitate;
i) intervenții de urgență pentru prevenirea și înlăturarea cauzelor și efectelor care pot afecta securitatea oamenilor;
j) controlul speciilor alogene invazive;
k) prevenirea și combaterea dezastrelor naturale.
(1) Zonele prioritare pentru biodiversitate prevăzute la art. 40³ se propun în baza următoarelor documente:
a) formularul de fundamentare privind identificarea zonei prioritare pentru biodiversitate ce include și măsurile de conservare pentru aceasta, prevăzut în metodologia menționată la art. 40² ;
b) documentația cartografică sub formă vectorială, în sistem de coordonate Stereo 70 în format de fișier .shp, cu limitele zonei prioritare pentru biodiversitate;
c) avizul Academiei Române - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.
(2) În cazul zonelor prioritare pentru biodiversitate pentru care sunt îndeplinite criteriile de identificare conform metodologiei prevăzute la art. 40² , în termen de cel mult doi ani de la primirea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului trebuie să înștiințeze deținătorii și administratorii de terenuri și să inițieze consultări cu toți factorii interesați, în vederea obținerii acordului prevăzut la art. 40⁸ .
Desemnarea zonelor prioritare pentru biodiversitate menționate la art. 40³ lit. i) se face după cum urmează:
a) cu acordul proprietarului, persoană fizică sau juridică, sub forma înscrisului sub semnătură privată, în cazul bunurilor aflate în proprietate privată;
b) cu acordul unității administrativ-teritoriale, în baza hotărârii consiliului local sau județean, după caz, în cazul bunurilor aflate în proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale;
c) cu acordul administratorului, în cazul bunurilor aflate în proprietatea publică sau privată a statului.
După desemnarea zonelor prioritare pentru biodiversitate, documentele prevăzute la art. 40⁷ se publică de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului pe pagina de internet a acesteia.
Aplicarea măsurilor de conservare stabilite în formularul de fundamentare prevăzut la art. 40⁷ alin. (1) lit. a) se realizează de către administratorii ariilor naturale protejate pentru zonele prioritare pentru biodiversitate care se suprapun cu arii naturale protejate, conform prevederilor art. 18 , sau de către proprietarii/administratorii/titularii drepturilor de folosință a terenurilor situate în zonele prioritare pentru biodiversitate din afara ariilor naturale protejate.
(1) Geoparcul este recunoscut internațional în acord cu reglementările Programului UNESCO pentru geoparcuri internaționale.
(2) Scopul unui geoparc este de a explora și dezvolta legăturile dintre patrimoniul geologic și toate celelalte aspecte ale patrimoniului natural, cultural și istoric, printr-o abordare care combină conservarea cu dezvoltarea durabilă.
(3) Managementul unui geoparc se realizează în conformitate cu strategia de dezvoltare durabilă identificată pentru teritoriul geoparcului și în conformitate cu Programul UNESCO pentru geoparcuri internaționale. Managementul unui geoparc ține cont de ariile naturale protejate, siturile culturale și alte bunuri ale patrimoniului natural, cultural, arheologic și istoric, precum și de prevederile legale care le reglementează și contribuie la promovarea și conștientizarea valorii acestora.