(1) Atunci când un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b) , toate obligațiile legale sunt transferate ANRM la inițiativa acesteia sau la cererea operatorului. Obligațiile legale privesc:
a) monitorizarea și măsurile corective potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;
b) restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 , cu modificările și completările ulterioare;
c) măsurile preventive și reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 , aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Obligațiile legale prevăzute la alin. (1) sunt transferate ANRM, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reținut în mod complet și permanent;
b) s-a încheiat o perioadă minimă, stabilită de către ANRM; perioada minimă este de cel puțin 20 de ani, cu excepția cazului în care ANRM constată îndeplinirea condiției prevăzute la lit. a) înainte de sfârșitul perioadei respective;
c) obligațiile financiare menționate la art. 21 sunt îndeplinite;
d) situl a fost sigilat și instalațiile de injectare au fost evacuate potrivit prevederilor art. 18 alin. (3) .
(3) Operatorul întocmește un raport care să dovedească îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (2) lit. a) , pe care îl înaintează ANRM pentru aprobarea transferului de responsabilitate. Acest raport demonstrează cel puțin următoarele:
a) conformitatea comportamentului actual al dioxidului de carbon injectat cu cel modelat;
b) absența oricărei scurgeri detectabile;
c) situl de stocare evoluează în direcția unei situații de stabilitate pe termen lung.
(4) Atunci când ANRM constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) , aceasta elaborează o propunere de decizie de aprobare a transferului de responsabilitate.
(5) Propunerea de decizie specifică modul de determinare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2) lit. d) , precum și a îndeplinirii oricărei cerințe actualizate privind sigilarea sitului de stocare și evacuarea instalațiilor de injectare.
(6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) , ANRM informează operatorul cu privire la obiecțiile sale.
(7) ANRM pune la dispoziția Comisiei Europene rapoartele prevăzute la alin. (3) , în termen de 30 de zile de la primire, precum și alte materiale care trebuie luate în considerare la pregătirea propunerii de decizie privind aprobarea transferului de responsabilitate.
(8) ANRM informează Comisia Europeană cu privire la toate variantele de decizii de aprobare elaborate de către aceasta, potrivit alin. (4)-(6) , inclusiv cu privire la orice alte materiale luate în considerare pentru a-și formula concluzia.
(9) ANRM adoptă decizia finală când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) și notifică respectiva decizie operatorului.
(10) ANRM informează Comisia Europeană în legătură cu decizia finală, iar în situația în care aceasta diferă de opinia Comisiei Europene, îi prezintă acesteia motivele care au stat la baza acestei decizii.
(11) După transferul de responsabilitate, inspecțiile planificate prevăzute la art. 16 alin. (3) și (4) încetează, iar monitorizarea poate fi redusă până la un nivel care asigură detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative.
(12) În cazul detectării oricăror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensifică după cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei și eficacitatea unor măsurilor corective.
(13) În cazurile în care se constată nereguli datorate operatorului, incluzând cazurile de date incomplete, disimularea informațiilor relevante, neglijență, inducerea deliberată în eroare sau neaplicarea acțiunilor preventive, ANRM recuperează de la operatorul anterior costurile survenite în urma transferului de responsabilitate.
(14) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (13) și art. 21 , după transferul de responsabilitate, costurile nu se recuperează.
(15) Dacă un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) , se consideră că transferul de responsabilitate are loc în cazul în care și atunci când toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reținut complet și permanent și după sigilarea sitului și evacuarea instalațiilor de injectare.