(1) Dreptul de ședere pe termen lung se acordă, la cerere, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioadă nedeterminată, persoanelor cu statut Brexit prevăzute la art. 8 și 9 care la data soluționării cererii sunt titulari ai unui drept de ședere temporară, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au avut drept de ședere temporară pe teritoriul României, în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, iar în această perioadă împotriva acestora nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de pe teritoriul național;
b) fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul venitului minim garantat în România;
c) fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, în condițiile legii;
d) nu prezintă pericol pentru securitatea națională;
e) nu constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.
(2) Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu adeverință de salariu, talon de pensie, declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, extras de cont bancar ori alte documente echivalente.
(3) Minorii pot obține drept de ședere pe termen lung numai dacă unul sau ambii părinți sunt titulari ai unui drept de ședere pe termen lung. Acestor minori li se poate acorda dreptul de ședere pe termen lung fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) . În cazul în care numai unul dintre părinți este titular al unui drept de ședere pe termen lung, este necesar consimțământul celuilalt părinte, în formă autentică.
(4) La stabilirea continuității perioadei de ședere temporară nu sunt considerate întreruperi:
a) absențele temporare de pe teritoriul României care nu depășesc 6 luni în decurs de un an;
b) absența de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;
c) absența de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate și de naștere, boală gravă, participarea la programe de învățământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau o țară terță, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.
(5) Dovada continuității șederii temporare pe teritoriul României prevăzute la alin. (1) lit. a) cade în sarcina solicitantului și poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
(6) Acordarea dreptului de ședere pe termen lung se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute la lit. B pct. 4 din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea anumitor servicii publice și a taxelor percepute pentru prestarea acestora pe teritoriul României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993 , cu modificările și completările ulterioare.
(7) Dreptul de ședere pe termen lung se aprobă în condițiile prevăzute la art. 73 alin. (1) , (2) , (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
(8) Dacă se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, comisia constituită potrivit art. 73 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, propune șefului Inspectoratului General pentru Imigrări refuzul acordării dreptului de ședere pe termen lung, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 74 alin. (2) și (5) din același act normativ.
(9) Dreptul de ședere pe termen lung încetează în una dintre următoarele situații:
a) persoana prezintă pericol pentru securitatea națională;
b) persoana absentează de pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 5 ani consecutivi, chiar dacă în această perioadă a beneficiat de un drept de ședere temporară într-un alt stat membru al Uniunii Europene;
c) persoana formulează o cerere în acest sens;
d) persoana dobândește cetățenia română.