(1) Auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demiși(demise) numai în cazul în care există motive temeinice. Divergența de opinii cu privire la tratamentele contabile sau la procedurile de audit nu reprezintă un motiv temeinic pentru demitere.
(2) Entitatea auditată, auditorul statutar sau firma de audit informează organismul de supraveghere în interes public în legătură cu demiterea sau demisia intervenită pe durata mandatului și dă o explicație adecvată pentru motivele demiterii sau demisiei, după caz.