Auditul statutar

a) auditorul(îi) statutar(i) desemnat(ți) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de audit, ca fiind responsabilul(îi) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar în numele firmei de audit; sau

b) în cazul auditului statutar al unui grup, cel puțin auditorul(îi) statutar(i) care este (sunt) desemnat(ți) de o firmă de audit ca fiind responsabilul(îi) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar la nivelul grupului și auditorul(îi) statutar(i) care este (sunt) desemnat(ți) ca fiind responsabilul(îi) principal(i) la nivelul filialelor semnificative; sau

c) auditorul(îi) statutar(i) care semnează raportul de audit;

(1) Activitatea de audit statutar se efectuează numai de către auditorii statutari sau de firmele de audit care au făcut obiectul autorizării, respectiv aprobării în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) Autoritatea competentă responsabilă pentru autorizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit este Camera Auditorilor Financiari din România.

(3) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari și a firmelor de audit revine organismului de supraveghere în interes public.

(1) O persoană fizică poate fi autorizată să efectueze audit statutar, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, după efectuarea stagiului de pregătire practică și promovarea examenului de competență profesională.

(2) Camera poate autoriza ca auditori statutari doar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ cel puțin următoarele condiții:

a) au o bună reputație.

b) au absolvit o instituție de învățământ economic superior sau un nivel echivalent, în condițiile stabilite prin regulamentul emis de Cameră și aprobat de organismul de supraveghere în interes public;

c) au urmat un curs de instruire teoretică;

d) au efectuat un stagiu de pregătire practică, în conformitate cu prevederile art. 9;

e) au promovat examenul de competență profesională, organizat sau recunoscut de autoritatea competentă pentru autorizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit.

a) persoanele fizice care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la art. 4 și trebuie să fie autorizate, respectiv aprobate ca auditori statutari în România;

b) o majoritate a drepturilor de vot în firma de audit trebuie să fie deținută de firme de audit care sunt autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile prevăzute la art. 4. Pentru scopul auditului statutar al societăților cooperative europene și al entităților similare, autoritățile competente prevăzute la titlul II pot stabili reglementări specifice cu privire la drepturile de vot;

c) o majoritate a membrilor organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, dar nu mai mult de 75%, trebuie să fie reprezentată de firme de audit autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile prevăzute la art. 4. În cazul în care un astfel de organ administrativ sau de conducere nu are mai mult de 2 membri, unul dintre aceștia trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile menționate în prezentul articol;

d) firma de audit trebuie să aibă o bună reputație.

(1) Autorizarea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se retrage dacă buna reputație a acestuia (acesteia) a fost compromisă.

(2) Autorizarea unei firme de audit va fi retrasă dacă a fost compromisă buna reputație sau dacă oricare dintre condițiile prevăzute la art. 5 lit. b) și c) nu mai este îndeplinită și trece un termen mai mare de 6 luni de la momentul în care oricare dintre condițiile respective a încetat să mai fie îndeplinită.

(3) Pentru auditorii statutari și firmele de audit care sunt autorizați (autorizate) și în alte state membre și care sunt înregistrați (înregistrate) în Registrul public din România în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. c), în cazul în care se retrage autorizarea, indiferent de motiv, Camera comunică acest fapt, precum și motivele retragerii autorizării către autoritățile competente relevante din statul membru în care auditorul statutar, respectiv firma de audit este autorizat(ă).

(4) Responsabilitatea finală pentru aprobarea retragerii autorizării auditorilor statutari și a firmelor de audit revine organismului de supraveghere în interes public.

(1) Testul privind cunoștințele teoretice inclus în examenul de competență profesională va acoperi, în special, următoarele domenii:

a) teoria și principiile contabilității generale;

b) cerințele legale și standardele referitoare la întocmirea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate;

c) IFRS;

d) analiza financiară;

e) contabilitatea costurilor și contabilitatea managerială;

f) managementul riscului și controlul intern;

g) auditul și aptitudinile profesionale;

h) cerințele legale și standardele profesionale referitoare la auditul statutar și la auditorii statutari;

i) ISA;

j) etica profesională și independența.

(2) Testul va acoperi, de asemenea, cel puțin următoarele domenii:

a) legea societăților comerciale și guvernanța corporativă;

b) legea falimentului și alte proceduri similare;

c) legislația fiscală;

d) codul civil și codul comercial;

e) legea asigurărilor sociale și Codul muncii;

f) tehnologia informației și sistemele computerizate;

g) economia financiară, generală și de afaceri;

h) matematica și statistica;

i) principiile de bază ale managementului financiar al întreprinderilor.

(1) Camera stabilește normele pentru desfășurarea stagiului de pregătire practică a stagiarilor în activitatea de audit statutar.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 10 lit. b), Camera poate prevedea că o persoană care are o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate beneficia de o reducere a vechimii în activitatea financiarcontabilă cu durata programului de master recunoscut de Cameră (echivalarea fiind de o jumătate de an pentru fiecare semestru de studiu).

(3) Prin excepție de la prevederile art. 10 lit c), Camera poate prevedea că o persoană care a promovat un examen universitar sau de nivel echivalent ori care posedă o diplomă universitară sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate fi exceptată să mai susțină testul de cunoștințe în domeniul financiar-contabil, în vederea accesului la stagiu, pentru domeniile acoperite de acea examinare sau de acea diplomă.

(4) Prin excepție de la prevederile art. 7 și 8, Camera poate prevedea că o persoană care a promovat un examen universitar sau de nivel echivalent ori care posedă o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate fi exceptată de la testul de cunoștințe teoretice inclus în examenul de competență profesională, pentru domeniile acoperite de acel examen sau de acea diplomă.

(5) Excepțiile prevăzute la alin. (2)-(4) se pot acorda numai în baza unui protocol încheiat între Cameră și instituțiile care au eliberat/recunoscut diplomele/calificările respective. Nu se pot opera excepții de la testul de aplicare a cunoștințelor în practică.

(6) Camera, cu aprobarea organismului de supraveghere în interes public, stabilește condițiile în care pot fi acordate derogări cu privire la testul de cunoștințe teoretice inclus în examinări. Camera stabilește prin norme proprii, avizate de organismul de supraveghere în interes public, criteriile care stau la baza încheierii protocoalelor privind acordarea de excepții.

(7) Pentru a asigura capacitatea de a aplica în practică cunoștințele teoretice a căror testare este inclusă în examen, un stagiar va efectua un stagiu de pregătire practică de cel puțin 3 ani, care va cuprinde, printre altele, auditarea situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare anuale consolidate sau a unor situații financiare similare. Cel puțin două treimi din acest stagiu practic va fi efectuat cu un auditor statutar sau cu o firmă de audit autorizat(ă) în orice stat membru.

(8) Camera trebuie să se asigure că stagiul este efectuat sub îndrumarea unor persoane care oferă garanții suficiente în ceea ce privește capacitatea lor de a oferi pregătire practică.

(9) Stagiarii în activitatea de audit statutar pot efectua stagiul de pregătire practică prin participarea la activitatea de audit statutar, în cadrul unor cabinete individuale sau firme de audit, potrivit normelor elaborate de Cameră. Pentru stagiarii în activitatea de audit statutar, cabinetele individuale sau firmele de audit vor elibera un document oficial care să ateste efectuarea stagiului.

a) sunt licențiate ale unei facultăți cu profil economic sau sunt licențiate ale unei alte facultăți și au urmat un program de pregătire suplimentară cu profil economic. Diploma obținută la absolvirea facultății, respectiv în urma programului de pregătire suplimentară trebuie să fie recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

b) au o vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 4 ani;

c) au promovat testul de verificare a cunoștințelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu;

d) îndeplinesc cerințele Codului etic.

(1) Camera trebuie să se asigure că auditorii statutari participă la programe adecvate de formare profesională continuă pentru a-și menține cunoștințele teoretice, competențele și valorile profesionale la un nivel suficient de înalt. Camera, cu avizul organismului de supraveghere în interes public, emite norme cuprinzând obligațiile ce revin auditorilor statutari cu privire la formarea profesională continuă a acestora.

(2) Nerespectarea cerințelor privind formarea profesională continuă, prevăzute în normele emise de Cameră, se sancționează în mod corespunzător, astfel cum se prevede în reglementările specifice emise de Cameră, coroborate cu prevederile cap. VII.

(3) Camera implementează standardele de etică profesională, controlul intern de calitate al activității auditorilor statutari și al firmelor de audit, a căror adoptare este supusă avizării de către organismul de supraveghere în interes public.

(4) Camera adoptă și dezvoltă ghiduri și îndrumări cu privire la Standardele internaționale de audit.

(5) Sub supravegherea în interes public a organismului de supraveghere în interes public, Camera este autoritatea competentă pentru calificările educaționale, organizarea pregătirii profesionale continue, examinarea competenței profesionale, în conformitate cu standardele educaționale emise de IFAC.

(1) Camera stabilește proceduri pentru aprobarea auditorilor statutari care au fost autorizați în alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Aceste proceduri nu depășesc cerința de a promova un test de aptitudini în conformitate cu art. 4 din Directiva 89/48/CEE a Consiliului privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de 3 ani, transpusă în legislația națională.

(3) Testul de aptitudini se susține în limba română și include cunoștințe din legislația românească, în măsura în care sunt relevante pentru auditul statutar.

(4) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari și a firmelor de audit din alte state membre revine organismului de supraveghere în interes public.

(1) Camera elaborează proceduri și norme referitoare la autorizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit. Aceste norme trebuie aprobate de organismul de supraveghere în interes public.

(2) Reclamațiile privind deciziile luate de Cameră, referitoare la autorizare sau refuzuri de autorizare a auditorilor statutari sau a firmelor de audit, trebuie adresate organismului de supraveghere în interes public. Reclamațiile trebuie efectuate în 30 de zile de la data la care decizia a fost comunicată auditorului statutar sau firmei de audit.

(3) Auditorii statutari și firmele de audit nemulțumiți (nemulțumite) de deciziile luate de organismul de supraveghere în interes public pot ataca aceste decizii la instanțele de judecată competente, în condițiile legii.

(1) Auditorii statutari și firmele de audit sunt înregistrați (înregistrate) într-un registru public, în conformitate cu prevederile art. 15 și 16.

(2) Fiecare auditor statutar și fiecare firmă de audit sunt identificați (identificate) în Registrul public printr-un număr individual. Informațiile referitoare la auditorii statutari și firmele de audit se păstrează și într-un registru în format electronic, care este accesibil publicului pe site-ul Camerei, în conformitate cu art. 15 și 16.

(3) Registrul public conține, de asemenea, adresa și datele de contact ale Camerei, care este responsabilă atât pentru autorizarea, respectiv aprobarea auditorilor statutari și a firmelor de audit potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pentru asigurarea calității, cât și pentru investigații și sancțiuni aplicate auditorilor statutari și firmelor de audit, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și datele de contact și detalii cu privire la organismul de supraveghere în interes public.

(4) Camera este autoritatea competentă responsabilă cu întocmirea, actualizarea și publicarea Registrului public, sub monitorizarea organismului de supraveghere în interes public.

(5) Registrul public se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Modificările intervenite în Registrul public se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) În Monitorul Oficial al României, Partea I, se publică cel puțin informațiile cerute la art. 15 alin. (1) lit. a) și alin. (2), pentru auditorii statutari, și informațiile cerute la art. 16 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2), pentru firmele de audit.

(8) Informațiile solicitate la art. 15 și 16 se publică integral, în format electronic. Registrul public electronic se va actualiza trimestrial prin grija Camerei.

(9) În împrejurări excepționale, Camera poate suspenda obligația de aplicare a cerințelor menționate în prezentul articol, precum și cu privire la cerințele de înregistrare a auditorilor statutari referitoare la dezvăluirea informațiilor, doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o amenințare semnificativă și iminentă la adresa siguranței personale a oricărei persoane.

(10) Prin regulamentul intern emis de Cameră, cu avizul organismului de supraveghere în interes public, se stabilesc condițiile în care se aplică prevederile prezentului articol.

(11) Orice modificare intervenită în Registrul public va fi operată în Registrul public electronic în 10 zile lucrătoare de la data comunicării acesteia către Cameră.

(12) Sub responsabilitatea Camerei, Registrul public trebuie să devină complet operațional până la data de 29 iunie 2009.

(1) În Registrul public electronic se menționează cel puțin următoarele informații privind auditorii statutari:

a) numele, prenumele, adresa și numărul individual de înregistrare;

b) dacă este cazul, numele, adresa, adresa de website și numărul individual de înregistrare ale firmei de audit la care auditorul statutar este angajat ori asociat ca partener sau în orice alt mod cu firma respectivă;

c) informații cu privire la toate celelalte înregistrări ca auditor statutar la autoritățile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene și/sau ale altor terțe țări, inclusiv numele autorității(lor) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare la acestea.

(2) Auditorii statutari din terțe țări, înregistrați în conformitate cu art. 51, sunt indicați în mod clar în Registrul public ca atare, într-o secțiune distinctă, și nu ca auditori statutari.

(1) Pentru fiecare firmă de audit, Registrul public electronic conține cel puțin următoarele informații:

a) numele, adresa și numărul de înregistrare;

b) forma juridică;

c) informații de contact, persoana principală de contact și, acolo unde este cazul, adresa de website;

d) adresa fiecărui birou deschis în România;

e) numele, prenumele și numărul de înregistrare sau asimilat, pentru toți auditorii statutari angajați sau asociați ca parteneri ori în alt mod cu firma de audit;

f) numele și adresa la care își desfășoară activitatea, după caz, pentru toți acționarii/asociații;

g) numele, prenumele, adresele profesionale sau adresele de corespondență, după caz, pentru membrii consiliului de administrație ori de conducere;

h) apartenența firmei la o rețea, precum și o listă cu numele și adresele firmelor membre și afiliate sau o indicare a locului unde aceste informații pot fi accesate de public, dacă este cazul;

i) informații cu privire la toate celelalte înregistrări ca firmă de audit la autoritățile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene și/sau ale terțelor țări, inclusiv numele și adresa autorității(lor) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare.

(2) Entitățile de audit din terțe țări, înregistrate în conformitate cu art. 51, sunt indicate în mod clar în Registrul public, într-o secțiune distinctă, ca atare, și nu ca firme de audit.

(3) Firmele de audit stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, în care efectuează în mod legal activitatea de audit, se pot înscrie în Registrul public, în vederea efectuării activității de audit în România în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, fiindu-le recunoscută autorizarea obținută în statul de origine.

(4) Firmele de audit stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, în care efectuează în mod legal activitatea de audit, pot efectua această activitate în România și în mod temporar sau ocazional. În această situație, firmele de audit sunt exceptate de la procedura de înscriere în Registrul public.

(5) Înscrierea firmelor de audit prevăzute la alin. (3) în Registrul public se face în cel mult 30 de zile de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condițiilor legale.

(6) Pentru aplicarea prevederilor alin. (3)-(5), Camera elaborează norme, care se aprobă prin decizie a Consiliului superior al organismului de supraveghere în interes public.

(1) În cazul în care apar modificări ale informațiilor cuprinse în Registrul public, auditorii statutari și firmele de audit au obligația notificării Camerei în termen de 10 zile lucrătoare de la apariția acestora.

(2) Necomunicarea modificărilor în termenul prevăzut la alin. (1) poate atrage declanșarea procedurilor de investigație și disciplină, conform dispozițiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. De la această prevedere fac excepție cazurile de forță majoră prevăzute în normele emise de Cameră și avizate de organismul de supraveghere în interes public.

(1) Informațiile furnizate Camerei în legătură cu înregistrarea auditorilor statutari și a firmelor de audit, precum și actualizarea informațiilor în conformitate cu art. 15, 16 și 17 sunt semnate de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit.

(2) În cazul în care informațiile sunt furnizate în format electronic, acest lucru se realizează prin intermediul semnăturii electronice, conform legislației aplicabile în domeniu.

(1) Camera adoptă Codul etic emis de IFAC. Codul etic este tradus și publicat în limba română prin grija Camerei.

(2) Organismul de supraveghere în interes public, împreună cu Camera, se asigură că toți auditorii statutari și toate firmele de audit respectă principiile de etică profesională, care se referă cel puțin la funcționarea lor în interes public, integritatea și obiectivitatea, competența profesională și atenția cuvenită acestora, așa cum sunt definite acestea în Codul etic.

(1) Atunci când efectuează un audit statutar, auditorul statutar și/sau firma de audit este independent(ă) de entitatea auditată și nu este implicat(ă) în procesul decizional al entității auditate, în înțelesul Codului etic.

(2) Persoanele cărora li s-a atribuit calitatea de membru al Camerei nu pot angaja sau desfășura activități care le prejudiciază ori care le pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independența sau reputația profesională, astfel cum acestea sunt definite în Codul etic.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit nu trebuie să efectueze un audit statutar în cazul în care există orice relație financiară directă sau indirectă, de afaceri, de încadrare în muncă ori un alt tip de relație - inclusiv prestarea de servicii suplimentare, altele decât cele de audit - între auditorul statutar, firma de audit sau rețeaua de care aparține firma de audit, pe de o parte, și entitatea auditată, pe de altă parte, în astfel de circumstanțe în care o terță parte obiectivă, rezonabilă și informată ar putea trage concluzia că independența auditorului statutar sau a firmei de audit poate fi compromisă.

(4) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este afectat(ă) de existența anumitor situații ce pot conduce la amenințări la adresa independenței sale, cum ar fi cele de verificare a propriei activități, interes propriu, intimidare, relații de reprezentare sau de familie, așa cum aceste amenințări sunt definite în Codul etic, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să aplice măsuri de protecție pentru a reduce aceste amenințări. În cazul în care importanța acestor amenințări în comparație cu măsurile de protecție aplicate este de o asemenea natură încât independența este compromisă, auditorul statutar sau firma de audit nu trebuie să efectueze auditul statutar.

(5) În cazul în care un auditor statutar sau un asociat apropiat al acestuia se află într-o anumită relație cu entitatea auditată sau se află în relație cu angajații-cheie ori cu conducerea acestei entități, iar astfel de relații ar putea conduce la situații de afectare a independenței sau obiectivității auditorului statutar, atunci respectivul auditor statutar nu poate audita situațiile financiare ale entității respective.

(6) Camera poate să prevadă prin regulament, aprobat de organismul de supraveghere în interes public, situațiile care ar putea pune în pericol independența și obiectivitatea auditorilor statutari sau ale firmelor de audit.

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit care auditează entitățile de interes public trebuie să respecte prevederile art. 21, precum și pe cele ale art. 48 referitoare la independență și obiectivitate.

(2) În aplicarea prevederilor art. 21 și 48, Camera emite măsuri de implementare care se aprobă de către organismul de supraveghere în interes public.

(1) Toate informațiile și documentele la care are acces auditorul statutar sau firma de audit atunci când efectuează un audit statutar trebuie să fie protejate potrivit regulilor adecvate privind confidențialitatea și secretul profesional, cuprinse în regulamentele emise de Cameră.

(2) Regulile privind confidențialitatea și secretul profesional aplicabile auditorilor statutari sau firmelor de audit nu împiedică aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(3) În cazul în care un auditor statutar sau o firmă de audit este înlocuit(ă) de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firmă de audit va asigura accesul la toate informațiile relevante cu privire la entitatea auditată noului auditor statutar sau noii firme de audit.

(4) Un auditor statutar sau o firmă de audit care a încetat să mai fie angajat(ă) într-o anumită misiune de audit face în continuare obiectul dispozițiilor alin. (1) și (2), cu privire la acea misiune de audit.

(5) Auditorul statutar și firma de audit, precum și angajații firmelor de audit trebuie să trateze ca fiind confidențiale orice informații despre care iau cunoștință în cursul activității lor, în afara cazului în care legile sau reglementările prevăd altfel și în afara cazului în care persoana la care se referă informațiile și-a dat consimțământul asupra renunțării la obligația privind confidențialitatea.

(6) Auditorii statutari nu pot folosi informațiile confidențiale dobândite ca rezultat al relațiilor profesionale sau de afaceri în interes propriu sau al unor terțe părți, cu excepția informațiilor care fac obiectul altor relații contractuale cu entitatea auditată sau a informațiilor obținute în condițiile prevederilor alin. (5).

(7) Pentru a asigura aplicarea unitară a prezentului articol, organismul de supraveghere în interes public avizează măsurile de implementare emise de către Cameră.

(1) Organismul de supraveghere în interes public, împreună cu Camera, se asigură că acționarii sau asociații unei firme de audit, precum și membrii organelor de administrație, de conducere ori de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unui audit statutar în niciun mod care să pericliteze independența și obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Camera emite norme care se aprobă de către organismul de supraveghere în interes public.

a) nu sunt influențate sau determinate de oferirea de servicii suplimentare entității auditate;

b) nu se pot baza pe niciun fel de condiționări, așa cum prevede Codul etic; și

c) sunt adecvate pentru activitatea care urmează să fie efectuată.

(1) Auditorii statutari și firmele de audit trebuie să efectueze auditurile statutare în conformitate cu ISA.

(2) La efectuarea auditului, auditorii statutari și firmele de audit pot aplica un standard național de audit, adoptat de Cameră, atât timp cât Uniunea Europeană nu a aprobat un ISA care se referă la respectiva problemă, menționând acest aspect în raportul de audit.

a) auditorul grupului poartă deplina responsabilitate pentru raportul de audit în legătură cu situațiile financiare anuale consolidate;

b) auditorul grupului efectuează o verificare și păstrează documentația verificării pe care a făcut-o pentru activitatea efectuată de auditorul(îi) statutar(i) al(ai) unei terțe țări, entitatea (entitățile) sau firma(ele) de audit a(ale) unei terțe țări pentru scopul auditului grupului. Documentația păstrată de auditorul grupului va fi adecvată și de o asemenea manieră încât să permită organismului de supraveghere în interes public sau Camerei, după caz, să verifice în mod corespunzător activitatea auditorului grupului;

c) atunci când o componentă a unui grup de întreprinderi este auditată de auditorul(îi) statutar(i) sau entitatea (entitățile) de audit dintr-o terță țară care nu are un acord de cooperare încheiat cu autoritățile competente din România potrivit prezentei ordonanțe de urgență, auditorul grupului este responsabil pentru a asigura transmiterea adecvată, atunci când se solicită aceasta, a documentației activității de audit efectuate de auditorul(îi) sau entitatea (entitățile) de audit dintr-o terță țară, inclusiv foile de lucru relevante pentru auditul grupului, către autoritățile de supraveghere în interes public. Pentru a asigura o astfel de transmitere, auditorul grupului va păstra o copie a acestei documentații sau, în caz contrar, va încheia un acord pe baza căruia auditorul(îi) sau entitatea (entitățile) de audit dintr-o terță țară îi va(vor) asigura acces la documentație fără restricție și în mod adecvat, la cerere, sau va întreprinde orice altă acțiune adecvată. În situația în care prevederi legale sau de altă natură împiedică transmiterea documentelor de audit de la o terță țară către auditorul grupului, documentația păstrată de auditorul grupului va include dovada că acesta a întreprins procedurile adecvate pentru a obține acces la documentația de audit și, în cazul impedimentelor, altele decât cele care decurg din legislația țării, dovezile care susțin o astfel de împiedicare.

(1) În cazul în care o firmă de audit efectuează un audit statutar, raportul de audit este semnat cel puțin de auditorul (auditorii) statutar(i) care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit. Raportul de audit trebuie să conțină în clar numele persoanei care l-a întocmit, precum și numărul individual de înregistrare în Registrul public.

(2) În împrejurări excepționale, stabilite prin norme emise de Cameră și avizate de organismul de supraveghere în interes public, se stabilesc condițiile în care semnătura să nu fie divulgată publicului. Asemenea excepții se referă la cazul în care această divulgare poate duce la o amenințare iminentă și semnificativă la adresa securității personale a oricărui individ. În orice caz, numele persoanei(lor) implicate în efectuarea auditului statutar este adus la cunoștință Camerei și/sau organismul de supraveghere în interes public.

(1) Toți auditorii statutari și firmele de audit fac obiectul unui sistem de asigurare a calității care respectă cel puțin criteriile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) Criteriile ce trebuie îndeplinite de sistemul de asigurare a calității sunt următoarele:

a) să fie organizat astfel încât să fie independent de auditorii statutari și firmele de audit verificate și să facă obiectul supravegherii în interes public, astfel cum se prevede la titlul II;

b) finanțarea sistemului de asigurare a calității să fie realizată fără niciun fel de influențe din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit;

c) sistemul de asigurare a calității trebuie să dispună de resurse corespunzătoare. În acest sens, Camera și organismul de supraveghere în interes public au obligația de a asigura procurarea resurselor necesare funcționării acestuia;

d) persoanele care efectuează verificările de asigurare a calității trebuie să aibă pregătire profesională adecvată și experiență relevantă în auditul statutar și în raportarea financiară, combinate cu pregătire specifică în ceea ce privește verificarea asigurării calității;

e) selectarea persoanelor care fac verificările pentru misiuni de verificare a asigurării calității specifice se realizează în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se asigure că nu sunt conflicte de interese între cei care fac verificările și auditorul statutar sau firma de audit verificat(ă);

f) aria de aplicabilitate a verificării de asigurare a calității, susținută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate, include o evaluare a conformității cu standardele de audit aplicabile și cu cerințele de independență, a cantității și calității resurselor cheltuite, a onorariilor de audit percepute și a sistemelor interne de control al calității ale firmei de audit;

g) verificarea asigurării calității trebuie să aibă ca rezultat un raport care conține principalele concluzii ale acestei verificări;

h) verificările cu privire la asigurarea calității se efectuează la un interval stabilit în funcție de calificativele obținute la verificările anterioare, dar nu mai mult de 6 ani, respectiv 3 ani, în cazul auditorilor entităților de interes public, în condițiile stabilite prin regulament emis de organismul de supraveghere în interes public;

i) rezultatele generale ale activității realizate de sistemul de asigurare a calității se publică anual;

j) recomandările formulate la încheierea verificărilor pentru asigurarea calității trebuie să fie puse în practică de auditorul statutar sau de firma de audit în termenul stabilit de persoanele care efectuează verificările de asigurare a calității. De asemenea, Camera stabilește prin norme proprii, cu avizul organismului de supraveghere în interes public, termene pentru remedierea unor deficiențe privind asigurarea calității.

(3) În cazul în care recomandările la care se face referire la alin. (2) lit. j) nu sunt puse în practică, auditorul statutar sau firma de audit, dacă este cazul, va face obiectul sistemului de investigații și sancțiuni, așa cum este prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și de alte reglementări în domeniu.

(4) Sub supravegherea în interes public a organismului de supraveghere în interes public, Camera este autoritatea competentă pentru efectuarea de revizuiri pentru asigurarea calității.

(1) Sub supravegherea Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, Camera este autoritatea competentă care instituie sisteme eficiente de investigații și sancțiuni pentru a detecta, a corecta și a preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar de către membrii acesteia. Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile este autoritatea competentă care instituie sisteme eficiente de investigații și sancțiuni pentru a detecta, a corecta și a preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar de către membri ai Consiliului Camerei sau alți membri aleși în structurile de conducere ale Camerei.

(2) Sancțiunile aplicate trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante cu privire la auditorii statutari și la firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare nu sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. Sancțiunile aplicate nu trebuie să aducă atingere regimului de răspundere civilă.

(3) Măsurile luate sau sancțiunile impuse auditorilor statutari și firmelor de audit trebuie să fie prezentate în mod adecvat publicului.

(4) Încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență de către auditorii statutari și firmele de audit atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală, după caz.

(5) Firmele de audit răspund, potrivit legii, în calitatea lor de membri ai Camerei, dacă unul dintre asociați, administratori sau angajați, care nu are calitatea de auditor statutar, va interveni în exercitarea independentă a profesiei de auditor statutar, astfel încât să prejudicieze independența auditorilor statutari care desfășoară această activitate în numele firmei de audit.

(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică și persoanelor fizice care sunt membre ale Camerei și care desfășoară activitatea de auditor statutar în numele unor firme de audit.

(1) Constituie contravenții următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor art. 32 alin. (5) și (6);

b) utilizarea calității de auditor statutar sau a celei de firmă de audit în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;

c) exercitarea activității de audit statutar fără viza anuală emisă de autoritatea competentă sau de către persoane neînregistrate în Registrul public prevăzut la art. 14.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

a) cele prevăzute la lit. a), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

b) cele prevăzute la lit. b), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei și nulitatea raportului de audit întocmit;

c) cele prevăzute la lit. c), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele anume împuternicite de Cameră sau de organismul de supraveghere în interes public, după caz.

(4) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către persoane împuternicite de Cameră sau de organismul de supraveghere în interes public, după caz.

(2) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispozițiile legale în vigoare privind regimul juridic al contravențiilor.

(1) Sancțiunile aplicate de Cameră auditorilor statutari și firmelor de audit, după caz, sunt:

a) mustrare;

b) avertisment scris;

c) suspendarea dreptului de exercitare a activității de audit statutar pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an. În perioada suspendării, persoana în cauză nu are dreptul de a exercita sub nicio formă activitate de audit statutar, nu poate face uz de calitatea de auditor statutar și nu poate participa la activitatea Camerei;

d) retragerea autorizării, însoțită de pierderea calității de auditor statutar. Retragerea autorizării firmei de audit atrage dizolvarea de drept și lichidarea acesteia.

(2) Abaterile pentru care se aplică sancțiuni, precum și procedura de constatare și sancționare se stabilesc prin regulamentul Camerei, cu avizul organismului de supraveghere în interes public.

(1) Sancțiunile aplicate auditorilor statutari sau firmelor de audit, rămase definitive după parcurgerea tuturor formelor legale de contestare, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Camerei.

(2) În cazul în care auditorul statutar este condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru fapte penale legate de exercitarea activității de audit statutar sau i se aplică pedeapsa complementară a interzicerii de a desfășura o asemenea activitate ori se ia măsura de siguranță a exercitării acestei activități, se va comunică o copie a hotărârii judecătorești Camerei, pentru a opera radierea acestuia din Registrul public. În acest scop, Camera urmărește stadiul derulării acțiunilor penale îndreptate împotriva auditorilor statutari.

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit răspund pentru orice daune provocate, cu voie sau ca urmare a neglijenței, prin efectuarea misiunii lor.

(2) O firmă de audit este răspunzătoare împreună cu auditorul statutar care a efectuat o misiune în numele acesteia pentru daunele provocate de auditorul statutar.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit trebuie să încheie o asigurare obligatorie de acoperire a riscurilor profesionale.

(4) Limitarea în timp și cuantumul sumei care poate fi solicitată drept daună de la un auditor statutar sau de la o firmă de audit vor fi reglementate prin regulament emis de organismul de supraveghere în interes public.

(5) Exercitarea activității de audit statutar fără a deține calitatea de auditor statutar constituie infracțiune și se pedepsește conform legii penale.

(1) În România se organizează un sistem național de supraveghere în interes public a activității de audit statutar, în baza principiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) Sistemul național de supraveghere în interes public a activității de audit statutar este reprezentat de ansamblul entităților cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității și al auditului statutar, inclusiv autoritățile prevăzute prin prezenta ordonanță de urgență, precum și ansamblul relațiilor și procedurilor ce se stabilesc între acestea, în vederea realizării supravegherii în interes public a auditorilor statutari și a firmelor de audit.

(3) Organismul de supraveghere în interes public reprezintă principala structură operațională în cadrul sistemului național de supraveghere în interes public.

(4) Toți auditorii statutari și toate firmele de audit fac obiectul supravegherii în interes public.

(5) Sistemul de supraveghere în interes public este guvernat de nepracticieni care au cunoștințe în domenii relevante pentru auditul statutar.

(6) Se permite unui grup minoritar de practicieni să fie implicat în guvernarea sistemului de supraveghere în interes public, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(7) Persoanele implicate în guvernarea sistemului de supraveghere în interes public sunt selectate printr-o procedură de numire independentă și transparentă.

a) aprobarea și înregistrarea auditorilor statutari și a firmelor de audit;

b) adoptarea standardelor referitoare la etica profesională, la sistemul de control intern al calității din cadrul firmelor de audit;

c) formarea profesională continuă;

d) asigurarea calității și efectuarea de revizuiri pentru asigurarea calității; și

e) asigurarea sistemelor de investigație și disciplină.

(1) Sistemul de supraveghere în interes public, prin organismul de supraveghere în interes public, are dreptul să întreprindă, dacă este cazul, investigații cu privire la respectarea cerințelor prezentei ordonanțe de urgență de către auditorii statutari și firmele de audit și să adopte măsurile necesare.

(2) Pentru a asigura transparența activității desfășurate, planul anual de activitate și raportul anual de activitate ale organismului de supraveghere în interes public se publică pe site-ul acestuia.

(3) Sistemul de supraveghere în interes public trebuie să fie finanțat în mod corespunzător. Finanțarea sistemului de supraveghere în interes public este sigură și fără niciun fel de contribuții financiare din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.

(1) Acordurile de reglementare încheiate cu sistemele de supraveghere în interes public din celelalte state membre ale Uniunii Europene trebuie să permită cooperarea eficientă în ceea ce privește activitățile de supraveghere în interes public.

(2) Organismul de supraveghere în interes public, înființat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, este autoritatea responsabilă pentru asigurarea cooperării eficiente la nivelul Comunității Europene în ceea ce privește activitatea de supraveghere în interes public.

(1) În ceea ce privește reglementarea și supravegherea în interes public, acordurile de reglementare încheiate cu celelalte state membre ale Uniunii Europene respectă principiul jurisdicției statului membru de origine în care este aprobat auditorul statutar sau firma de audit și în care își are sediul social entitatea auditată.

(2) În cazul auditului statutar al situațiilor financiare anuale consolidate, autoritățile din România care solicită auditul statutar al situațiilor financiare consolidate nu pot să impună auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul statutar al unei filiale stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene cerințe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calității, standardele de audit, etică și independență.

(3) În cazul societăților comerciale care își au sediul social într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar valorile mobiliare ale acestora sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din România, autoritățile române nu pot impune auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul situațiilor financiare anuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate ale societăților respective niciun fel de cerințe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calității, standardele de audit, etică și independență.

(1) În cadrul sistemului de supraveghere în interes public a activității de audit statutar, organismul de supraveghere în interes public reprezintă autoritatea competentă cu atribuții în domeniul supravegherii în interes public a activității de audit statutar în România.

(2) Camera Auditorilor Financiari din România este organizația profesională cu atribuții legate de desfășurarea activității de audit statutar în România.

(3) Autoritățile competente prevăzute la alin. (1) și (2) sunt astfel organizate încât să se evite conflictele de interese.

(4) Autoritățile competente prevăzute la alin. (1) și (2) cooperează, ori de câte ori este necesar, în scopul îndeplinirii responsabilităților ce le revin. Acestea asigură schimbul de informații și cooperarea necesară în investigațiile referitoare la efectuarea auditurilor statutare.

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demiși(demise) numai în cazul în care există motive temeinice. Divergența de opinii cu privire la tratamentele contabile sau la procedurile de audit nu reprezintă un motiv temeinic pentru demitere.

(2) Entitatea auditată, auditorul statutar sau firma de audit informează organismul de supraveghere în interes public în legătură cu demiterea sau demisia intervenită pe durata mandatului și dă o explicație adecvată pentru motivele demiterii sau demisiei, după caz.

(1) Auditorii statutari și firmele de audit care efectuează auditul statutar al entităților de interes public publică pe website-ul propriu, în termen de 3 luni de la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, un raport anual privind transparența, care include cel puțin următoarele:

a) o descriere a formei legale și a acționariatului firmei de audit;

b) o descriere a rețelei și a acordurilor legale și structurale din rețea, în cazul în care firma de audit aparține unei rețele;

c) o descriere a structurii conducerii firmei de audit;

d) o descriere a sistemelor interne de control al calității existente în firma de audit și o declarație a organului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcționării acestora;

e) o indicare a datei la care a avut loc ultima verificare independentă pentru asigurarea calității prevăzută la art. 31;

f) o listă cu entitățile de interes public pentru care au fost efectuate audituri statutare de către firma de audit în exercițiul financiar precedent;

g) o declarație în legătură cu politicile firmei de audit privind independența, care confirmă, de asemenea, că a avut loc o verificare internă a modului în care a fost respectată independența;

h) o declarație privind politica pe care o urmează firma de audit cu privire la formarea profesională continuă a auditorilor statutari prevăzută la art. 11;

i) informații financiare care arată importanța firmei de audit, cum ar fi cifra totală de afaceri divizată pe onorarii din auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate, precum și onorarii percepute pentru alte servicii profesionale necesare îmbunătățirii calității informațiilor, servicii de consultanță fiscală și alte servicii care nu sunt de audit;

j) informații privind baza pentru remunerarea partenerilor.

(2) În împrejurări excepționale, Camera poate suspenda, cu avizul organismului de supraveghere în interes public, prezentarea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. f) în raportul privind transparența, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o amenințare iminentă și semnificativă la adresa securității personale a oricărui individ.

(3) Raportul privind transparența este semnat de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit, după caz. Semnarea se poate realiza și prin intermediul semnăturii electronice, potrivit prevederilor legale în vigoare.

(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autoritățile de reglementare ale entităților de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administrație și/sau membri ai organului de supraveghere a entității auditate și/sau din membri care sunt numiți de adunarea generală a acționarilor entității auditate, cu respectarea legislației în vigoare. Cel puțin un membru al comitetului de audit este independent și are competență în contabilitate și/sau audit.

(2) Fără a aduce atingere responsabilității membrilor organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere ori a altor membri care sunt numiți de adunarea generală a acționarilor din cadrul entității auditate, comitetul de audit are, printre altele, următoarele atribuții:

a) monitorizează procesul de raportare financiară;

b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, și de management al riscurilor din cadrul societății comerciale;

c) monitorizează auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate;

d) verifică și monitorizează independența auditorului statutar sau a firmei de audit și, în special, prestarea de servicii suplimentare entității auditate.

(3) În cazul entităților de interes public, propunerea venită din partea organului de administrație sau de supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.

(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esențiale care rezultă din auditul statutar și, în special, cu privire la deficiențele semnificative ale controlului intern în ceea ce privește procesul de raportare financiară.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), Camera recomandă măsuri de implementare care se aprobă de organismul de supraveghere în interes public.

(1) În plus față de prevederile art. 21 și 26, auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităților de interes public au, printre altele, următoarele atribuții:

a) confirmă anual în scris comitetului de audit independența lor față de entitatea de interes public auditată;

b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entității auditate; și

c) discută cu comitetul de audit despre amenințările la adresa independenței lor și măsurile de protecție luate pentru reducerea acestor amenințări, așa cum sunt acestea documentate în temeiul art. 23.

(2) Partenerul (partenerii)-cheie responsabil(i) pentru efectuarea auditului statutar se rotește (rotesc) obligatoriu, în cadrul misiunii lui (lor) de audit, în termen de cel mult 7 ani de la data numirii și i (li) se permite să participe din nou la auditarea entității după o perioadă de cel puțin 2 ani.

(3) Auditorului statutar sau partenerului-cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post-cheie de conducere în cadrul entității auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puțin 2 ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.

(4) Organismul de supraveghere în interes public întocmește și publică un raport anual asupra aspectelor de independență care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit și președintele Camerei, pe care îl înaintează organismelor cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității.

(5) În cazul auditului statutar al entităților de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecție a independenței auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu poate efectua un audit statutar atunci când este un caz de verificare a propriei activități sau de interes propriu.

(1) Sub rezerva reciprocității, Camera poate aproba un auditor dintr-o terță țară ca auditor statutar, în cazul în care persoana respectivă a furnizat dovada că respectă cerințe de autorizare echivalente cu cele prevăzute la art. 4 și 11.

(2) Camera aplică cerințele prevăzute la art. 12 înainte de aprobarea unui auditor dintr-o terță țară care îndeplinește cerințele prevăzute la alin. (1).

(1) Camera înregistrează, în conformitate cu art. 14-16, fiecare auditor și fiecare entitate de audit din terțe țări, care prezintă un raport de audit privind situațiile financiare anuale sau situațiile financiare anuale consolidate ale unei societăți constituite în afara Comunității Europene și ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din România, potrivit legislației în vigoare privind piața de capital. Sunt exceptate cazurile în care emitentul de valori mobiliare este o societate care emite exclusiv titluri de creanță admise la tranzacționare pe o piață reglementată într-un stat membru, în sensul legislației în vigoare privind piața de capital, a căror valoare nominală unitară este de cel puțin 50.000 euro sau, în cazul titlurilor de creanță exprimate în altă monedă, a căror valoare nominală unitară este echivalentul a cel puțin 50.000 euro la data emiterii.

(2) Înregistrarea auditorilor și entităților de audit din terțe țări se efectuează cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (9), ale art. 17 și 18 referitoare la informațiile cuprinse în Registrul public.

(3) Auditorii și entitățile de audit înregistrați(te) în terțe țări și aprobați(te) să efectueze audit statutar în România se supun sistemelor de supraveghere a calității, sistemelor de asigurare a calității și sistemelor de investigații și sancțiuni existente în România, organizate conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Rapoartele de audit privind situațiile financiare anuale sau situațiile financiare anuale consolidate menționate la alin. (1), emise de auditori sau de entități de audit înregistrați(te) în terțe țări, care nu sunt aprobați(te) să efectueze audit statutar în România, nu sunt recunoscute din punct de vedere juridic în România.

(1) Camera poate înregistra entități de audit din terțe țări numai în condițiile în care:

a) acestea îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la art. 4 și 5;

b) majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entității de audit dintr-o terță țară îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 și 6;

c) auditorul dintr-o terță țară care efectuează auditul în numele entității de audit dintr-o terță țară îndeplinește cerințe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 și 6;

d) auditurile situațiilor financiare anuale sau ale situațiilor financiare anuale consolidate menționate la art. 51 alin. (1) sunt efectuate în conformitate cu ISA, astfel cum se prevede la art. 28, precum și cu cerințele prevăzute la art. 21, 23, 26, 27 și la art. 48 alin. (5) sau cu standardele și cerințele echivalente; și

e) publică pe website-ul propriu un raport anual privind transparența, care include informațiile menționate la art. 46 sau respectă cerințele echivalente privind publicarea informațiilor.

(2) Pentru a asigura aplicarea uniformă a alin. (1) lit. d), echivalența menționată la litera respectivă este evaluată și decisă de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre.

(3) Până la adoptarea unei decizii de către Comisia Europeană, Camera, sub supravegherea organismului de supraveghere în interes public, poate evalua ea însăși echivalența prevăzută la alin. (1) lit. d).