(1) În plus față de prevederile art. 21 și 26, auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităților de interes public au, printre altele, următoarele atribuții:
a) confirmă anual în scris comitetului de audit independența lor față de entitatea de interes public auditată;
b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entității auditate; și
c) discută cu comitetul de audit despre amenințările la adresa independenței lor și măsurile de protecție luate pentru reducerea acestor amenințări, așa cum sunt acestea documentate în temeiul art. 23.
(2) Partenerul (partenerii)-cheie responsabil(i) pentru efectuarea auditului statutar se rotește (rotesc) obligatoriu, în cadrul misiunii lui (lor) de audit, în termen de cel mult 7 ani de la data numirii și i (li) se permite să participe din nou la auditarea entității după o perioadă de cel puțin 2 ani.
(3) Auditorului statutar sau partenerului-cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post-cheie de conducere în cadrul entității auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puțin 2 ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.
(4) Organismul de supraveghere în interes public întocmește și publică un raport anual asupra aspectelor de independență care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit și președintele Camerei, pe care îl înaintează organismelor cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității.
(5) În cazul auditului statutar al entităților de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecție a independenței auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu poate efectua un audit statutar atunci când este un caz de verificare a propriei activități sau de interes propriu.