Dispoziții speciale pentru auditul statutar al entităților de interes public

(1) Auditorii statutari și firmele de audit care efectuează auditul statutar al entităților de interes public publică pe website-ul propriu, în termen de 3 luni de la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, un raport anual privind transparența, care include cel puțin următoarele:

a) o descriere a formei legale și a acționariatului firmei de audit;

b) o descriere a rețelei și a acordurilor legale și structurale din rețea, în cazul în care firma de audit aparține unei rețele;

c) o descriere a structurii conducerii firmei de audit;

d) o descriere a sistemelor interne de control al calității existente în firma de audit și o declarație a organului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcționării acestora;

e) o indicare a datei la care a avut loc ultima verificare independentă pentru asigurarea calității prevăzută la art. 31;

f) o listă cu entitățile de interes public pentru care au fost efectuate audituri statutare de către firma de audit în exercițiul financiar precedent;

g) o declarație în legătură cu politicile firmei de audit privind independența, care confirmă, de asemenea, că a avut loc o verificare internă a modului în care a fost respectată independența;

h) o declarație privind politica pe care o urmează firma de audit cu privire la formarea profesională continuă a auditorilor statutari prevăzută la art. 11;

i) informații financiare care arată importanța firmei de audit, cum ar fi cifra totală de afaceri divizată pe onorarii din auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate, precum și onorarii percepute pentru alte servicii profesionale necesare îmbunătățirii calității informațiilor, servicii de consultanță fiscală și alte servicii care nu sunt de audit;

j) informații privind baza pentru remunerarea partenerilor.

(2) În împrejurări excepționale, Camera poate suspenda, cu avizul organismului de supraveghere în interes public, prezentarea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. f) în raportul privind transparența, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o amenințare iminentă și semnificativă la adresa securității personale a oricărui individ.

(3) Raportul privind transparența este semnat de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit, după caz. Semnarea se poate realiza și prin intermediul semnăturii electronice, potrivit prevederilor legale în vigoare.

(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autoritățile de reglementare ale entităților de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administrație și/sau membri ai organului de supraveghere a entității auditate și/sau din membri care sunt numiți de adunarea generală a acționarilor entității auditate, cu respectarea legislației în vigoare. Cel puțin un membru al comitetului de audit este independent și are competență în contabilitate și/sau audit.

(2) Fără a aduce atingere responsabilității membrilor organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere ori a altor membri care sunt numiți de adunarea generală a acționarilor din cadrul entității auditate, comitetul de audit are, printre altele, următoarele atribuții:

a) monitorizează procesul de raportare financiară;

b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, și de management al riscurilor din cadrul societății comerciale;

c) monitorizează auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate;

d) verifică și monitorizează independența auditorului statutar sau a firmei de audit și, în special, prestarea de servicii suplimentare entității auditate.

(3) În cazul entităților de interes public, propunerea venită din partea organului de administrație sau de supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.

(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esențiale care rezultă din auditul statutar și, în special, cu privire la deficiențele semnificative ale controlului intern în ceea ce privește procesul de raportare financiară.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), Camera recomandă măsuri de implementare care se aprobă de organismul de supraveghere în interes public.

(1) În plus față de prevederile art. 21 și 26, auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităților de interes public au, printre altele, următoarele atribuții:

a) confirmă anual în scris comitetului de audit independența lor față de entitatea de interes public auditată;

b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entității auditate; și

c) discută cu comitetul de audit despre amenințările la adresa independenței lor și măsurile de protecție luate pentru reducerea acestor amenințări, așa cum sunt acestea documentate în temeiul art. 23.

(2) Partenerul (partenerii)-cheie responsabil(i) pentru efectuarea auditului statutar se rotește (rotesc) obligatoriu, în cadrul misiunii lui (lor) de audit, în termen de cel mult 7 ani de la data numirii și i (li) se permite să participe din nou la auditarea entității după o perioadă de cel puțin 2 ani.

(3) Auditorului statutar sau partenerului-cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post-cheie de conducere în cadrul entității auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puțin 2 ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.

(4) Organismul de supraveghere în interes public întocmește și publică un raport anual asupra aspectelor de independență care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit și președintele Camerei, pe care îl înaintează organismelor cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității.

(5) În cazul auditului statutar al entităților de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecție a independenței auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu poate efectua un audit statutar atunci când este un caz de verificare a propriei activități sau de interes propriu.