(1) În ceea ce privește reglementarea și supravegherea în interes public, acordurile de reglementare încheiate cu celelalte state membre ale Uniunii Europene respectă principiul jurisdicției statului membru de origine în care este aprobat auditorul statutar sau firma de audit și în care își are sediul social entitatea auditată.
(2) În cazul auditului statutar al situațiilor financiare anuale consolidate, autoritățile din România care solicită auditul statutar al situațiilor financiare consolidate nu pot să impună auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul statutar al unei filiale stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene cerințe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calității, standardele de audit, etică și independență.
(3) În cazul societăților comerciale care își au sediul social într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar valorile mobiliare ale acestora sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din România, autoritățile române nu pot impune auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul situațiilor financiare anuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate ale societăților respective niciun fel de cerințe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calității, standardele de audit, etică și independență.