(1) Venitul lunar de completare se stabilește o dată cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna anterioară celei în care a avut loc concedierea, și nivelul indemnizației de șomaj.
(2) Venitul de completare se acordă lunar, pe perioadele următoare:
a) 20 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de până la 15 ani;
b) 22 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani și 25 de ani;
c) 24 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de peste 25 de ani.
(3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizației de șomaj.