LexistoriaDreptul la drept.

Condiții generale

Azi

OUG 97/2001 · 18 articole

Secțiunea 1 — Unitățile producătoare de alimente

Articolul 4

(1) Unitățile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari și auxiliari tehnologici se amplasează numai în acele spații care îndeplinesc condițiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.

(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari și auxiliarii tehnologici se produc în unități care îndeplinesc condițiile de funcționare stabilite prin reglementările legale în vigoare.

Secțiunea a 2-a — Condiții de fabricare

Articolul 5

La fabricarea alimentelor se utilizează numai aditivi și materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sănătății Publice împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, conform reglementărilor legale în vigoare.

Articolul 6

Fabricarea, depozitarea și transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare și sanitare veterinare, care să asigure îndeplinirea cerințelor de sănătate publică, de igienă alimentară și de calitate a alimentelor.

Secțiunea a 3-a — Condiții privind personalul

Articolul 7

Fabricarea, depozitarea, transportul și comercializarea alimentelor se fac numai de către persoanele care îndeplinesc condițiile de sănătate stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice și care, pentru operațiunile pe care le execută, întrunesc calificarea necesară și dețin cunoștințe suficiente în domeniul sănătății publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementărilor legale în vigoare.

Secțiunea a 4-a — Condiții privind compoziția și calitatea alimentelor

Articolul 8

(1) Alimentele trebuie să aibă o compoziție care să asigure atât calitatea acestora, cât și sănătatea consumatorilor și să îndeplinească condițiile de igienă prevăzute de normele legale în vigoare.

(2) Reglementările privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari și a auxiliarilor tehnologici din compoziția alimentelor, precum și igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sănătății Publice, de comun acord cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Secțiunea a 5-a — Condiții privind utilizarea aditivilor alimentari

Articolul 9

La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializării sunt interzise:

a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizați, fie singuri, fie în combinație cu alte substanțe;

b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obținerii de aditivi neautorizați în produsele alimentare;

c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizați.

Articolul 10

Se interzice comercializarea alimentelor dacă acestea au fost fabricate sau manipulate cu încălcarea prevederilor art. 9 ori dacă nu sunt compatibile cu alte reglementări legale în vigoare.

Articolul 11

Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbătorilor de ioni a căror utilizare este interzisă la fabricarea sau la manipularea alimentelor.

Articolul 12

Fac excepție de la prevederile art. 9:

a) aditivii care au fost îndepărtați din alimente complet sau care se regăsesc în produsul ce urmează să fie vândut în cantități reziduale, tehnic inevitabile și tehnologic inactive, care nu pun în pericol sănătatea sau nu modifică proprietățile organoleptice ale produsului;

b) apa distilată sau demineralizată, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situațiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanți, sau hidrogenul, dacă se folosește la hidrogenarea grăsimilor sau la fabricarea alcoolilor.

Articolul 13

În vederea protejării intereselor consumatorilor și ținându-se seama de cerințele tehnologice, nutriționale și dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Sănătății Publice sunt abilitate să emită reglementări sau instrucțiuni comune referitoare la:

a) aprobarea utilizării aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;

b) specificarea aditivilor admiși și a limitelor maxime pentru aditivi și produșii lor de reacție conținuți în alimente, precum și a condițiilor de puritate pentru aditivi și schimbătorii de ioni;

c) fabricarea, manipularea și comercializarea aditivilor și a schimbătorilor de ioni;

d) interzicerea sau restricționarea utilizării anumitor aditivi și schimbători de ioni la fabricarea alimentelor;

e) reactualizarea aditivilor admiși, în funcție de condițiile de folosire și de informațiile științifice.

Secțiunea a 6-a — Condiții privind contaminanții în general, radiațiile sau utilizarea materialelor radioactive

Articolul 14

(1) Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări comune privind prezența contaminanților în alimente.

(2) Reglementările trebuie să se bazeze pe principiul conform căruia alimentul care conține un contaminant într-o cantitate neacceptată din punct de vedere al sănătății publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depășește limitele maxime admise, să nu fie fabricat și distribuit în vederea comercializării.

Articolul 15

(1) Tratamentul alimentelor cu radiații ionizante se face numai:

a) în unități de iradiere autorizate din punct de vedere al securității nucleare de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și din punct de vedere sanitar, de către Ministerul Sănătății Publice;

b) cu asigurarea mijloacelor de protecție și de securitate a sănătății consumatorilor, după avizarea produsului de Ministerul Sănătății Publice.

(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizată doar în cazul în care:

a) este justificată și necesară din punct de vedere tehnologic;

b) nu prezintă riscuri pentru sănătate și este realizată în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;

c) este în beneficiul consumatorului;

d) nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă și sănătate sau al bunelor practici de fabricație ori de cultivare.

(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizată numai în următoarele scopuri:

a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;

b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dăunătoare și stoparea proceselor de deteriorare;

c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolțirea prematură;

d) îndepărtarea din alimente a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante.

(4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiații ionizante ca substituent al practicilor de igienă sau sănătate ori al bunei practici de producție sau de cultivare agricolă este interzisă.

(5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmează să fie iradiate trebuie să corespundă acestui scop și să fie avizate de Ministerul Sănătății Publice.

(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizată în combinație cu alte metode chimice de tratare folosite în același scop.

(7) Iradierea poate fi realizată numai prin sursele autorizate de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiații ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiații ionizante".

(9) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății Publice și Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare sunt abilitate să emită reglementări comune cu privire la tratarea cu radiații ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.

Secțiunea a 7-a — Condiții privind reziduurile de pesticide și alte produse care se regăsesc în alimente

Articolul 16

(1) Se interzice comercializarea alimentelor care conțin:

a) reziduuri ale substanțelor utilizate pentru protecția plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor și solului, produse pentru protejarea depozitării ori produsele lor de degradare sau de reacție, peste limitele prevăzute în reglementările legale în vigoare;

b) reziduuri ale substanțelor utilizate pentru protecția plantelor, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, care nu au fost autorizate și care sunt interzise să fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.

(2) Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune pentru:

a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanțe în/pe alimente;

b) interzicerea comercializării alimentelor al căror conținut în reziduuri sau în alte substanțe depășește limita maximă admisă;

c) stabilirea măsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea și dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum și specificarea, interzicerea sau restricționarea utilizării de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejării intereselor consumatorilor.

Secțiunea a 8-a — Condiții privind prezența în alimente a substanțelor active farmacologic

Articolul 17

(1) Se interzic fabricarea și comercializarea alimentelor de origine animală, dacă ele conțin reziduuri de substanțe active farmacologic sau produsele lor de metabolism:

a) a căror utilizare a fost interzisă la aceste animale prin reglementări legale specifice;

b) care depășesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, prevăzute de reglementările specifice legale în vigoare;

c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a căror utilizare a fost interzisă prin alte reglementări legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.

(2) În situațiile în care substanțele active farmacologic sunt autorizate și înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animală, care pot fi comercializate dacă sunt respectate perioadele de așteptare stabilite în reglementările specifice legale în vigoare.

(3) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Sănătății Publice sunt abilitate să emită ordine comune care:

a) să stabilească limitele maxime pentru substanțele farmacologic active și produsele lor de reacție, care nu pot fi depășite în/pe alimentele comercializate;

b) să excludă din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanțe farmacologic active care ar conduce la depășirea conținutului de reziduuri admis în alimentele de origine animală sau să stabilească perioade de așteptare pentru aceste substanțe și să interzică comercializarea alimentelor care au fost produse cu încălcarea acestor reglementări;

c) să stabilească limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substanțe medicamentoase, hormoni, substanțe anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnică pentru stimularea creșterii animalelor și în practica sanitară veterinară pentru tratarea animalelor bolnave;

d) să stabilească limitele maxime pentru metalele grele sau alte substanțe nocive care poluează mediul și care provin în principal din sfera industrială și a transportului;

e) să stabilească limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.

Secțiunea a 9-a — Condiții privind alimentele cu destinație nutrițională specială, suplimentele nutritive, alimentele fortificate și cele modificate genetic

Articolul 18

Ministerul Sănătății Publice împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări pentru specificarea condițiilor de fabricare și manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerințe speciale de nutriție, precum și a condițiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementările se vor baza pe principiul comercializării numai a alimentelor destinate unor cerințe speciale de nutriție, care nu sunt periculoase pentru sănătatea publică și pentru care se asigură o informare corespunzătoare a consumatorilor privind proprietățile și caracteristicile acestora.

Articolul 19

Se autorizează Ministerul Sănătății Publice să elaboreze legislația care reglementează alimentele cu destinație nutrițională specifică și alimentele și ingredientele alimentare inedite.

Articolul 20

(1) Ministerul Sănătății Publice este abilitat să emită reglementări privind suplimentele nutritive și fortificarea alimentelor.

(2) Reglementarea trebuie să stabilească reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienți a alimentelor, precum și reguli privind fabricarea și comercializarea suplimentelor de hrană care conțin nutrienți. Această reglementare trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienți.

Articolul 21

Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, împreună cu Institutul Național de Statistică, au obligația să verifice trimestrial datele privind nutriția pe diferite segmente ale populației, precum și datele privind securitatea alimentară, pe care trebuie să se bazeze recomandările privind coșul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimă de produse necesare, și să informeze Guvernul asupra concluziilor.