(1) Cartea de rezidență dovedește identitatea străinului membru de familie al unui cetățean român și atestă exercitarea dreptului de ședere în România.
(2) Titularul cărții de rezidență are obligația de a nu o înstrăina și de a o prezenta autorităților competente ori de câte ori i se solicită aceasta.
(3) Se interzice darea, primirea sau solicitarea documentelor prevăzute la art. 114 drept garanție pentru prestarea unor servicii, pentru încredințarea unor bunuri sau valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.
(4) Orice modificare, adăugare sau mențiune, alta decât cea prevăzută de lege, înscrisă în documentele prevăzute la art. 114, este interzisă și atrage nulitatea acestora.
(5) În situațiile prevăzute la alin. (4), nulitatea se constată de către personalul Oficiului Român pentru Imigrări.
(6) Polițistul care constată una dintre situațiile prevăzute la alin. (4) este obligat să rețină documentul respectiv și să îl transmită celei mai apropiate formațiuni teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări.
(7) Titularul cărții de rezidență este obligat să se prezinte la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, în vederea eliberării unui nou document, în următoarele situații:
a) când au intervenit modificări cu privire la nume, prenume, cetățenie și adresă;
b) în cazul distrugerii sau deteriorării cărții de rezidență;
c) în cazul pierderii sau furtului, numai după declararea evenimentului la organul de poliție competent teritorial.